|
Răspundere
ACEASTĂ problemă este mereu
una de frunte, deoarece marea majoritate a oamenilor
s-ar eschiva cu prea mare plăcere de orice răspundere şi ar dori să
împovăreze pe altcineva cu ea, dar nu să şi-o asume ei înşişi. Faptul că
aceasta este o autodepreciere nu joacă pentru ei nici un rol. În această
privinţă ei sunt într-adevăr foarte umili şi modeşti, dar numai pentru a
putea trăi cât mai nepăsător şi fără scrupule.
Ar fi într-adevăr atât de
plăcut, dacă omul ar avea voie să dea frâu liber tuturor dorinţelor şi
poftelor sale, chiar şi faţă de alţi oameni, fără nevoia de a le ispăşi.
Legile pământeşti se lasă ocolite în caz de necesitate şi conflictele se pot
evita. Cei mai iscusiţi pot chiar sub acoperirea legilor să vâneze cu succes
diferite interese şi pot face multe lucruri care nu ar face faţă nici unui
examen moral. Ei se bucură deseori de reputaţia unor oameni cât se poate de
cumsecade.
Cu puţină iscusinţă s-ar
putea deci trăi foarte comod corespunzător propriilor păreri dacă … nu ar
exista undeva, ceva care trezeşte un sentiment neplăcut, dacă nu ar răsări
temporar o nelinişte care spune că multe lucruri ar putea fi în final totuşi
altfel decât le modelează propriile dorinţe.
Şi aşa şi este! Realitatea
este serioasă şi neînduplecată. Dorinţele oamenilor nu pot pricinui nici un
fel de abatere în această privinţă. De neclintit continuă să existe Legea:
“Ce seamănă omul, aceea va culege însutit!”
Aceste puţine cuvinte ascund
şi spun mult mai mult decât îşi imaginează majoritatea. Riguros şi exact ele
corespund procesului real al efectului reciproc care odihneşte în Creaţie.
Nu s-ar putea găsi nici o expresie mai potrivită pentru aceasta. Exact cum
recolta rezultă ca o multiplicare a seminţei, aşa îl ajunge şi pe om mereu
înmulţit ceea ce el trezeşte în propriile sale intuiţii şi trimite în lume, dependent de
felul voinţei sale.
Omul poartă deci spiritual
răspunderea pentru tot ceea ce face. Această rspundere apare deja în
momentul deciziei, şi nu abia la fapta săvârşită care este doar o urmare a
deciziei. Şi decizia este trezirea unei voinţe serioase!
Nu există nici o separare
între lumea de aici şi aşa-numita lume de dincolo, ci totul este numai o
singură imensă existenţă. Întreaga Creaţie măreaţă, vizibilă sau invizibilă
pentru om, se întrepătrunde ca un mecanism uimitor şi ingenios care nu
eşuează niciodată, care nu se blochează. Legi unitare
susţin totul, pătrunzând peste tot la fel ca nişte nervuri, menţinând totul
şi declanşându-se mereu într-un continuu efect reciproc!
Dacă şcolile şi bisericile
vorbesc despre Rai şi Iad, despre Dumnezeu şi diavol, atunci este corect.
Greşită însă este explicaţia despre existenţa acestora ca forţe bune şi
rele. Aceasta trebuie să inducă imediat în eroare şi îndoială pe oricare om
care caută cu seriozitate; căci acolo unde există două forţe,
trebuie să existe în mod logic şi doi stăpâni, în acest caz deci doi
dumnezei, unul bun şi unul rău.
Şi acesta nu este cazul!
Există numai un
singur Creator, un singur Dumnezeu, şi de aceea numai o
singură Forţă care curge prin
tot ce există, însufleţeşte şi promovează!
Această Forţă a lui Dumnezeu
pură, creatoare, curge continuu prin întreaga Creaţie, se află în ea şi nu
poate fi despărţită de ea. Ea poate fi găsită peste tot: în aer, în fiecare
strop de apă, în mineralul care sporeşte, în planta care creşte, în animal
şi bineînţeles în om. Nu există nimic unde ea nu ar fi.
Şi cum ea se revarsă prin
tot, aşa curge ea fără încetare şi prin om. Din punct de vedere al
constituţiei sale, omul seamănă cu o lentilă. Întocmai cum o lentilă
colectează şi conduce mai departe concentrat razele de soare care trec prin
ea, astfel încât razele calde unite într-un punct ard şi aprind o flacără,
aşa şi omul colectează prin constituţia sa deosebită, prin intuiţia sa Forţa
din Creaţie care curge prin el, şi o dirijează concentrată mai departe, prin
gândurile sale.
Dependent de felul acestei
intuiţii şi de gândurile legate de ea, el dirijează deci
Forţa creatoare a lui Dumnezeu care acţionează automat producând efecte bune
sau rele!
Şi aceasta este
răspunderea pe care trebuie să o poarte omul! În
aceasta se află şi voinţa sa liberă!
Voi, cei care căutaţi deseori
cu atâta îndârjire să găsiţi drumul drept, de ce vă faceţi totul aşa de
greu? Imaginaţi-vă în toată simplitatea cum curge prin voi Forţa pură a
Creatorului şi voi o dirijaţi cu gândurile voastre spre direcţia cea bună
sau spre cea greşită. Cu aceasta aveţi totul fără osteneală şi fără bătaie
de cap!
Gândiţi-vă că depinde de
simpla voastră intuiţie şi gândire, dacă această Forţă imensă va provoca
ceva bun sau ceva rău. Ce putere promovatoare sau distructivă vi s-a dat cu
aceasta!
Voi nu trebuie să vă chinuiţi
, până ce sudoarea vă
apare pe frunte, nu trebuie să vă agăţaţi convulsiv de un aşa-numit
exerciţiu ocult, pentru ca prin toate sforţările fizice şi spirituale
posibile şi imposibile, să atingeţi o treaptă cu totul neînsemnată pentru
adevăratul vostru avânt spiritual!
Abandonaţi acest fleac care
răpeşte mult timp, care deja deseori a devenit un chin dureros, nefiind cu
nimic diferit de autoflagelările şi traiul ascetic de odinioară din
mănăstiri. Este numai o formă diferită a aceloraşi
lucruri care vă poate aduce la fel de puţin câştig.
Aşa-numiţii maeştri şi
discipoli oculţi sunt fariseii moderni! În cel mai adevărat sens al
cuvântului. Ei sunt oglindirea exactă a fariseilor din timpul lui Iisus din
Nazaret.
Cu bucurie curată să vă
gândiţi că fără osteneală, prin intuiţie şi gândire simplă şi binevoitoare,
puteţi dirija Forţa unică şi imensă din Creaţie. Forţa se manifestă atunci
exact în funcţie de felul intuiţiei şi al gândirii voastre. Ea
lucrează singură, voi trebuie numai să o dirijaţi.
Aceasta se întâmplă în toată
simplitatea şi naturaleţea! Pentrua aceasta nu este nevoie de nici o
erudiţie, nici măcar de lectură şi scriere. Este dată fiecăruia dintre
voi în aceeaşi măsură! În aceasta nu există nici o deosebire.
La fel cum un copil poate în
joacă să manipuleze un întrerupător şi să declanşeze un curent electric,
care exercită efecte enorme, aşa vă este dat vouă să dirijaţi prin simplele
voastre gânduri Forţa divină.
Vă puteţi bucura de aceasta,
puteţi fi mândri de ea, atâta timp cât o folosiţi spre bine! Dar să vă
cutremuraţi dacă o irosiţi fără folos sau chiar o utilizaţi pentru ceva
necurat! Căci nu
puteţi scăpa de Legea efectului reciproc care odihneşte în Creaţie. Şi chiar
dacă aţi avea aripile zorilor, Mâna Domnului, de a Cărui Forţă aţi abuzat
astfel, v-ar lovi prin acest efect reciproc lucrând automat, oriunde aţi
dori să vă ascundeţi.
Răul este provocat cu aceeaşi
Forţă divină curată cu care este provocat şi binele!
Şi acest mod liber de
utilizare a acestei
Forţe unitare a lui Dumnezeu, permis fiecăruia, ascunde în el răspunderea de
care nimeni nu poate scăpa. De aceea strig către fiecare om care caută:
“Păstrează vatra
gândurilor tale curată, astfel aduci pace şi eşti fericit!”
Bucuraţi-vă, voi cei
neştiutori şi slabi; căci vouă vă este dată aceeaşi putere ca şi celor tari!
Deci nu vă faceţi totul aşa de greu! Nu uitaţi că Forţa curată, de la sine
creatoare a lui Dumnezeu, curge şi prin voi, şi că şi voi sunteţi în stare
ca oameni, să îi daţi acestei Forţe o anumită direcţie prin felul
intuiţiilor voastre, atât spre bine cât şi spre rău, distrugând sau
construind, aducând bucurie sau suferinţă!
Deoarece există numai această
singură Forţă a lui Dumnezeu, se elucidează cu aceasta şi misterul potrivit
căruia Întunericul trebuie să cedeze în faţa Luminii în oricare luptă finală
serioasă, iar răul să cedeze în faţa binelui. Dacă dirijaţi Forţa lui
Dumnezeu spre bine, atunci ea rămâne netulburată în puritatea ei originară
şi dezvoltă prin aceasta o forţă mult mai puternică, pe când o dată cu
tulburarea, prin impuritate are loc în acelaşi timp şi o slăbire. Astfel
într-o luptă finală puritatea Forţei
va acţiona întotdeauna hotărâtor şi va fi decisivă.
Fiecare om simte fără
cuvinte, până în vârful degetelor, ce e rău şi ce e bine. A reflecta asupra
acestora, ar încurca doar totul. Meditaţia confuză este risipă de putere, ca
o mlaştină, ca un mâl vâscos care prinde paralizând şi sufocând tot ce poate
apuca. Veselia vioaie rupe însă vraja meditaţiei. Nu trebuie să fiţi trişti
şi deprimaţi!
În fiecare clipă voi puteţi
începe drumul spre Înalt şi să îndreptaţi cele trecute, orice ar fi! Nu
trebuie să faceţi altceva decât să vă gândiţi la procesul prin care Forţa
pură a lui Dumnezeu curge permanent prin voi; după aceea veţi evita să
dirijaţi această puritate în canalele murdare ale gândurilor rele, pentru că
fără a depune vreun efort puteţi atinge în acelaşi fel cele mai înalte şi
mai nobile lucruri. Voi trebuie doar să
o dirijaţi, Forţa lucrează atunci singură în direcţia dorită de voi.
Voi aveţi cu aceasta
fericirea sau nefericirea în propria mână. De aceea ridicaţi mândri capul şi
înălţaţi fruntea liberi şi curajoşi. Răul nu se poate apropia dacă voi nu îl
chemaţi! Aşa cum voi vreţi,
aşa vi se va întâmpla!
Conferinţa 1 publicată în
volumul al II-lea al lucrării "În Lumina Adevărului -
Mesajul Graalului".
© Stiftung Gralsbotschaft |
