|
Reproducere din ”Armonia
lumii” a lui Kepler care arată ”poliedrele stelare”
descoperite de el
Muzica astrelor
Un articol serie începând cu
Lumea Graalului nr.2:
Renumitul astronom Johannes Kepler
(1571-1630) se numără printre acei gânditori care au
influenţat în mod hotărâtor imaginea despre lume a
oamenilor. În eforturile sale de a descifra „Armonia Lumii“,
el a atins, printre alte subiecte, corelaţiile fascinante
între cosmos şi muzică. Înainte de toate însă, opera lui
Kepler dezvăluie o cale spre cunoaştere ce conduce cu mult
mai departe decât obiectul de studiu de care se ocupă
astronomia „modernă”. Şi de aceea descoperirile „holistice”
ale lui Kepler au pentru timpul actual o însemnătate mai
mare ca niciodată. În acest articol intr-o serie de trei
părţi, Sebastian Deiris păşeşte pe urmele lui Johannes
Kepler şi ale epocii sale.
Căutarea armoniei
În 1599 Johannes Kepler îl întâlneşte
pe renumitul astronom danez Tycho Brahe (1543 – 1501), ale
cărui măsurători asupra mişcării planetelor le preţuieşte
foarte mult. Precizia, la acea vreme de neegalat, a
măsurătorilor lui Tycho Brahe, îl ajută pe Kepler să
descopere adevăratele orbite şi viteze ale planetelor.
Acestea vor fi publicate în lucrările sale „Noua Astronomie“
(1609) şi „Armonia Lumii“ (1619). Cele trei „legi ale lui
Kepler“ sunt şi astăzi la fel de valabile ca atunci.
Principiul conducător după care s-a
ghidat Johannes Kepler în cunoaşterea sa asupra lumii, în
toate reflecţiile filosofice şi în general în căutările
sale, a fost ideea armoniei universale. Întotdeauna el a
afirmat că Adevărul trebuie să fie mereu simplu, şi a
încercat să găsească legi de bază clare şi uşor de înţeles,
care să aibă o valabilitate multiplă în evenimentele lumii.
„Natura iubeşte simplitatea“ – spune Kepler, şi de aceea el
a căutat în principiile fundamentale ale „armoniei
universale“ expresia aceloraşi proporţii ale unor numere
întregi. Aşa cum în muzică armonia unui acord de sunete se
bazează pe un anumit raport al numărului de vibraţii pe
secundă ale fiecărui sunet, la fel şi perioadele de
revoluţie, distanţele şi vitezele planetelor, atomilor şi
altor corpuri din natură pot fi puse în rapoarte similare,
care să corespundă aceloraşi proporţii armonice simple (de
exemplu cvintă, cvartă, octavă etc.). Johannes Kepler
păşeşte astfel pe drumul descoperirii „muzicii astrelor“.
|
