Schiţa renumită a lui Leonardo da Vinci ca simbol pentru calităţile şi aptitudinile naturale care sălăşluiesc în om. Trezirea şi dezvoltarea lor stă în legătură inseparabilă cu raportarea omului la Mesajul Graalului iar calea pe care păşim şi ne îndreptăm spre Mesaj este diferită prin urmare de la om la om. Opera lui Abd-ru-shin constituie un indicator de drum interconfesional, ea este „făclie şi toiag“ pentru fiecare individ în parte.

Calea cu Mesajul Graalului

Citiţi începând cu nr.5 al revistei Lumea Graalului un articol serie de Werner Huemer care în partea 1 - ”Primul pas hotărâtor”, spune: ”Lumea de gânduri decide asupra stării de bine sau asupra indispoziţiilor noastre, ea este baza pentru tot ce plănuim şi facem, ea trezeşte în noi nevoi şi forţe.” Aici găsiţi un fragment din această primă parte:

Cu puritate spre unitate

„Păstraţi vatra gândurilor voastre curată!“ – acest sfat, desigur cel mai important din Mesajul Graalului, are la bază o noţiune care necesită poate o lămurire mai clară. Căci ce înseamnă puritate interioară? Astăzi, în secolul XXI în care „a-ţi trăi viaţa“ reprezintă un mare ideal, noţiunea de mai sus exprimă mai degrabă urmarea anumitor dogme religioase, norme sociale sau reguli confesionale.

Însă noţiunea de puritate nu se exprimă în oarecare formalisme; este vorba aici despre mai mult, o stare sufletească la care noi, oamenii, probabil doar aspirăm dar nu o putem atinge niciodată pe deplin.

Puritatea o intuim cel mai bine în momentele clare în care ne aflăm singuri cu noi înşine, când nicio urmă de îngâmfare, înfumurare, aroganţă sau falsă mândrie ne tulbură privirea liberă, când din ochi ne străluceşte bucuria simplă, plină de recunoştinţă, atunci când ne simţim „împăcaţi cu propriul sine“, „curaţi în interior“, când ne putem deschide în rugăciune, sincer, fără rezerve, în umilinţă copilărească, când reuşim pentru un timp să urmăm cuvântul mare al lui Iisus şi să devenim „precum copiii“.

Şi desigur, toate aceste încercări de descriere constituie numai apropieri vagi, aproximative de ceea ce este puritatea într-adevăr. În orice caz, noi suntem chemaţi să găsim un acces nou, realist la această noţiune. Căci puritatea este singura stare sufletească ce ne deschide în toată naturaleţea faţă de lumi mai înalte, care ne dăruieşte încredere nouă în Dumnezeu şi siguranţă puternică – fără să trebuiască să ne agăţăm de oarecare reprezentări religioase.

Eu sunt convins de următorul lucru:

Numai pentru că noi am pierdut într-o măsură foarte mare noţiunea de puritate interioară, pentru că nu am mai putut experimenta în simplitate ce este puritatea, numai de aceea a fost posibil în istoria omenirii să se întâmple atât de multe nedreptăţi, din zel religios, chiar sub mantia protectoare a credinţei. În caz contrar, dacă oamenii ar fi avut o capacitate de intuire pură, liberă, dogmaticii şi fanaticii nu ar fi avut niciodată putere asupra oamenilor.

În afară de aceasta nu ar exista deloc lupta continuă dintre materialism şi idealism, dintre credincioşi şi atei, prăpastia dintre ştiinţele naturii şi religie. Fiecare om – instruit sau nu din punct de vedere intelectual – ar putea pur şi simplu percepe intuitiv contactul cu sferele existenţiale mai înalte, în claritate şi naturaleţe. Însă această capacitate de intuire merge mână în mână cu a fi una cu sine; ea necesită un grad mare de puritate şi, drept condiţie preliminară, dezlegarea de toate farsele pe care le-am jucat faţă de noi înşine, faţă de alţii sau faţă de Creator.