|
Vigilenţă
Un
an pământesc se apropie din nou de final, un an care este egal cu o rotaţie
a Pământului în jurul Soarelui, dar care în comparaţie cu rotaţia uriaşă a
componentelor cosmice reprezintă doar un minut sau o secundă a ceasului
lumesc.
Din
“O nouă cunoaştere pentru momentul întorsăturii cosmice”
Autor: Herbert
Vollmann
Şi
totuşi şi acest an este unul dintre cei mai importanţi ani ai sfârşitului de
secol 20, pe care i-a trăit vreodată omenirea. A fost un an, care a adus
fiecăruia care a participat cu o privire şi un suflet deschis la
întâmplările din propria viaţă şi din mediul înconjurător, numai experienţe
bogate şi cunoaştere.
La
sfârşitul unui an şi la începutul noului an ne frământă gânduri de toate
felurile. Nu în ultimul rând este şi grija, cea care ne umple gândurile şi
trezeşte în noi nelinişte, anxietate, îngrijorare legate de problemele
pământeşti.
Totuşi această grijă ar trebui să fie mică raportată la grija pentru
evoluţia spirituală şi dorinţa de a urma de bună voie poruncile şi
legile lui Dumnezeu.
Doar acest scop poate fi pus la baza grijii adevărate, care este foarte
diferită de noţiunea acelor griji, care se referă doar la bani, bunuri şi
prosperitate materială, griji care presează în ziua de azi omenirea şi o
chinuie adesea până la disperare.
Şi
totuşi, omul este capabil să nimicească cu o lovitură mormanul grijilor
pământeşti, dacă măcar o dată pentru câteva secunde grija faţă de
dezvoltarea sa spirituală i-ar oferi acea vigilenţă care găseşte imediat o
cale de ieşire din disperarea surdă spre înălţimea unei existenţe demne
pentru om, fără griji chinuitoare pentru necesităţile zilnice, fără
apăsarea, pe care o exercită legătura de materie asupra spiritului omului.
Doar cine se îngrijeşte de latura spirituală, acela este şi vigilent
din punct de vedere spiritual! Un om, care are spiritul treaz nu se lasă
apăsat sau chiar dominat de grijile pământeşti.
Grija spirituală nu are nimic apăsător în sine, ci ea este liberă de toate
conceptele distorsionate, cu care a fost depreciat sensul cuvântului
“grijă”. Deoarece nu se mai cunoaşte grija pentru bunăstarea spirituală,
intelectul omenesc a pus în locul acesteia, ca o caricatură, grija
meditativă pentru bunăstarea materială, care datorită curenţilor de acelaşi
fel a atins o dimensiune uriaşă, care îngrădeşte şi ţine captivă omenirea
precum nişte ziduri înalte şi sumbre.
Pentru spiritul omului care se află în materialitatea Creaţiei Ulterioare
există permanent pericolul indolenţei spirituale. De aceea pentru el este
necesar într-o mare măsură să fie şi să rămână vigilent în afara patriei
sale spirituale.
Însă nu sunt suficiente doar influenţele şi impresiile exterioare pentru a-l
ţine vigilent în interior, pentru a-l motiva sau pentru a-l scutura din
somnul spiritual care s-a instaurat. Grija trebuie să vină şi din interior,
pentru a dori să primească şi să utilizeze corect influenţele de forţă
spirituală cu scopul păstrării vigilenţei de durată.
Un
om care se închide faţă de aceste procese, nu este interesat de evoluţia sa
spirituală; deoarece tocmai în acest scop are nevoie de forţa spirituală,
atât de necesară precum hrana zilnică pentru corpul său pe pământ.
Dar
un astfel de om nu are atunci nici grijă să preia şi să prelucreze doar
impresiile pozitive, ci el, în indolenţa sa, se lasă pradă unor curente
negative, care îl fac nemulţumit şi morocănos, asta în cazul în care nu îl
umplu chiar de invidie şi ură.
Împotriva acestui lucru există o singură protecţie: vigilenţa permanentă a
spiritului! Unde există vigilenţă, unde există o pază spirituală fidelă, fie
în sferele mai înalte şi cele mai înalte sau aici pe pământ, acolo există şi
vioiciune într-un grad ridicat, acolo există grija pentru dezvoltarea în
continuare şi pentru a vibra doar în Voinţa lui Dumnezeu, pentru a nu o
ocoli niciodată, pentru a nu o dispreţui nici măcar cu cel mai
nesemnificativ gând.
Acolo unde domneşte vigilenţa autentică, acolo este activitate plină de
fericire, îndeplinire bucuroasă, dispoziţia permanentă pentru fapte bune în
orice moment şi oriunde. La aceasta contribuie acea grijă care duce la a fi
vigilent, care nu lasă spiritul să devină indolent şi inactiv, aceasta este
grija autentică! Poate la acest tip de grijă s-a referit Wilhelm Raabe când
a scris: ”Nici eu nu am ştiut până acum că grija este cel mai bun lucru în
lume.”
În
cadrul unui sondaj de opinie s-a pus întrebarea: ”Care consideraţi că este
problema cea mai importantă a zilelor noastre şi ce consecinţe se trag din
aceasta pentru viaţa dumneavoastră din prezent şi pentru viitorul apropiat?”
Problema cea mai importantă din ziua de azi este fără îndoială problema
indolenţei spirituale voite, împreună cu comoditatea fizică!
Psihologii vorbesc azi deja deschis despre diminuarea capacităţilor
spirituale, de o “inflaţie”, care nu se referă la latura economică, ci la
latura sufletească. Comoditatea apărută datorită bunăstării cultivate
în exces şi datorită tehnicii perfecte reprezintă un mare pericol pentru
dezvoltarea spirituală a omului.
Dar
urmarea, care rezultă de aici pentru prezent şi viitor, este grija
autentică pentru trezirea spiritului din somnolenţa sa
periculoasă.
|
