|
Talismanul, aducătorul de noroc
La cumpăna dintre
ani
În zilele noastre, mai ales la începutul unui nou an a
devenit un obicei să dăruim semenilor noştri mascote „aducătoare de noroc”,
reprezentând purceluşi, coşari, potcoave sau renumitul trifoi cu patru foi.
Chiar şi în timpul anului sunt procurate talismane şi amulete care
chipurile, posedă o forţă magică capabilă să împiedice răul şi să atragă
norocul.
 Autor:
Jochann Pichler
Mulţi oameni ajung chiar până într-acolo, încât folosesc
simboluri ale comunităţilor religioase, drept aducătoare de noroc. Şi aici
să amintim numai cununa (rozariul) din spatele parbrizului unei maşini sau
anumite medalioane care se pun la gât. Şi fie ca odată numai să-l lovească
„norocul” sau nenorocul pe posesorul vreunui talisman şi tot rămâne să
reflectăm care ar fi putut fi cu adevărat cauza pentru aceasta. Ca
întotdeauna se spune – din când în când relatează cineva – că talismanul a
acţionat. Dar de câte ori un talisman nu a adus succesul aşteptat, se
află de asemenea. Se aude adesea părerea susţinută în multe locuri: Norocul
este ca o pasăre greu de prins şi dacă nu eşti atent, zboară repede de la
tine. Sau: Cine se sparge uşor? Norocul şi paharul!
 Aşadar,
asemenea aducători de noroc nu sunt totuşi de încredere?
Să privim însă din altă perspectivă dorinţa de a avea noroc.
Fiecare dintre noi a auzit desigur maxime de genul: „Cum strigi în pădure,
aşa îţi va răspunde ecoul” sau: „Norocu-i cum şi-l face omul”, sau: „Ceea ce
seamănă omul, aceea va culege”.
Dacă pătrundem sensul primelor expresii amintite, se ajunge
la impresia că omul nu va obţine un noroc de durată, deoarece el este expus
unor oarecare „întâmplări” necontrolabile. Din moment ce se spune: Norocul
este ca o pasăre greu de prins şi dacă nu eşti atent, zboară repede de la
tine, de aici rezultă întrebarea: La ce ar trebui să fim atenţi,
pentru ca norocul să nu zboare mai departe? Există un răspuns inteligibil la
această întrebare?
Să aprofundăm acum cel de-al doilea gen de maxime. Nu
ilustrează ele faptul că fiecare om însuşi ţine în mână toate firele, pentru
a ajunge fericit? Şi îţi dai seama imediat că aceste maxime au fost
„furate”, trăgând cu urechea la o legitate care stă în spate. Dar care? Să
luăm în consideraţie anumite procese care au loc în natură, precum circuitul
apei. Reprezentat în linii mari, simplificat, apa urcă din mare în formă de
aburi şi este purtată peste uscat sub forma norilor, ea se condensează în
anumite locuri, cade sub formă de ploaie, dăruind mare binecuvântare tuturor
creaturilor vii, pentru ca apoi să curgă din nou în mare, punctul de
plecare. Să luăm un bob de sămânţă şi să-l punem în pământ. După aceasta va
urma încolţirea, dezvoltarea şi creşterea, coacerea şi rodirea multiplă din
acelaşi fel de sămânţă. Şi din aceste roade cade sămânţă nouă pe pământ – un
circuit! Astrele (Constelaţiile), inclusiv planeta noastră Pământul se mişcă
circular în univers. Chiar şi în corpul nostru putem vedea că sângele se
mişcă într-un circuit.
Sistemul de rotaţie este divers folosit şi în tehnică – fie
amintit aici numai circuitul electric sau multe alte mecanisme de comandă la
computere, etc.
Să vedem acum, ce exprimă această legitate?
Evident că totul, pornind de la un anumit punct, descrie un
cerc, pentru ca închizându-l să revină la punctul de plecare şi respectiv să
aibă efect retroactiv. Pe scurt, atunci când vorbim de legea rotaţiei,
trebuie să luăm în calcul efectul retroactiv.
Acest principiu al cauzei şi efectului este valabil nu numai
pentru procesele vizibile ochilor noştri, ci cu siguranţă şi pentru cele
invizibile. Cuvintele, gândurile şi percepţiile noastre intuitive poartă de
asemenea forţă în sine, sunt formate şi produc efecte acolo unde ating.
Dacă un om gândeşte şi se poartă faţă de semenii săi într-un
mod altruist, plin de iubire şi nobleţe, atunci simţim prezenţa sa ca fiind
plăcută şi binefăcătoare pentru noi. Dacă însă din felul său de a fi răzbat
egoismul, invidia sau chiar sentimente de ură, atunci el trezeşte repulsie
în semenii săi chiar la prima impresie. Uneori trebuie să asistăm la scene
neplăcute în care cineva este atins, rănit adânc în suflet de altcineva prin
cuvinte jignitoare rostite intenţionat în cel mai grosolan mod.
Ce bine este însă atunci când pot fi trăite momente, fie
individual, fie împreună cu alţii, în care cuvinte bine intenţionate, de
apreciere şi susţinere, cuvinte pline de iubire sunt capabile să ducă la
înflorire sufletul unui om, trezind entuziasm şi bucurie.
Noi experimentăm aşadar că vorbele, gândurile şi percepţiile
intuitive poartă în sine forţă, fiind astfel resimţite de cei din jurul
nostru. Tocmai pentru că formele de gânduri şi cuvintele poartă în sine
forţă, deci sunt formate şi produc efecte, trebuie să ţinem seama, conform
principiului de rotaţie, de un efect retroactiv absolut. Mai devreme sau mai
târziu, el vine. Cu siguranţă!
Făuritorul
propriului noroc
Acum să începem să înţelegem de ce se spune: „Cum îţi vei
aşterne, aşa vei dormi” sau „Norocu-i cum şi-l face omul” sau „ceea ce
seamănă omul, aceea va culege”. Recunoaştem că efectul reciproc valabil
peste tot în Creaţie este pentru noi toţi „aducătorul de noroc”!
Numai un singur lucru trebuie făcut cu cea mai mare
vigilenţă, grijă şi atenţie! Şi anume să vedem cu ce alimentăm Legea
circuitului! Deoarece stă în mâna noastră ca prin propria voinţă să gândim,
să vorbim şi să acţionăm bine sau rău.
Această capacitate liberă de decizie atrage după sine şi
răspunderea, deoarece efectul reciproc ne aduce întotdeauna înapoi, în mod
incoruptibil, drept şi amplificat exact ceea ce am voit noi odată. În acest
fel voit de noi înşine se va forma apoi anturajul nostru şi raporturile în
care trebuie să trăim. Deoarece efectele retroactive trebuie să le primim şi
să le acceptăm, chiar dacă vrem sau nu.
Chiar dacă se întâmplă ca un om să simtă că poate nu a
introdus întotdeauna numai binele în acest circuit al semănatului şi
recoltei şi prin urmare trebuie să experimenteze un timp nevoile şi grija,
el nu are voie să se descurajeze, să deznădăjduiască. Căci cu fiecare voinţă
serioasă spre bine, cultivată în fapte cu perseverenţă şi tenacitate, se
schimbă treptat şi efectele retroactive, aşa încât în curând va recunoaşte
fericit şi mulţumit că voinţa sa bună şi raporturile bune cu semenii se
răsfrâng asupra sa aducându-i roade bogate în „şansele” care îi surâd.
Este clar că aici nu ajută îndoiala şi bătaia de cap,
scormoneala inutilă, ci doar cunoaşterea despre efectul acestei legităţi, şi
de asemenea curajul de a ajunge la o convingere proprie prin încercare în
trăire şi observare.
Adevărata fericire nu este dată de lucrurile exterioare, cu
caracter pur formal, de maşini scumpe sau case mari şi nici de concedii
lungi şi zile de odihnă petrecute în comoditate.
Adevărata fericire se trăieşte în interior, ea se naşte şi
creşte din propriile fapte. Ea este chiotul de bucurie, eliberator al unui
suflet uman care în activitate plină de mulţumire îşi îndeplineşte fidel
îndatoririle şi acţionează doar în iubire faţă de lume şi de oameni.
Cuvintele „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi „Ceea
ce ai făcut aproapelui tău, ţi-ai făcut ţie însuţi” devin brusc pentru noi
clare şi uşor de înţeles, dacă punem la baza lor legea eternului circuit.
Cu această recunoaştere, fiecare om va folosi viaţa sa pe
Pământ cadoul scump ce i-a fost dat de Creator, pentru ca în veselie şi voie
bună să răspândească în jurul său numai pace, bucurie şi fericire.
A aduce fericire
A avea fericire
Atunci el nu va mai „dori să aibă noroc”, nu îşi va mai pune
în jurul gâtului talismane aşa-zise „aducătoare de noroc”, deoarece el
însuşi, acel om a devenit un aducător de noroc. Semănând fericire şi
bucurie şi prin urmare recoltând fericire durabilă.
|
