» Reincarnarea » Regresia în vieţile anterioare: pericol!

Regresia în vieţile anterioare: pericol!

I. Mecanismul regresiei în vieţile anterioare, explicat de specialişti

Avantajele aparente ale regresiei

Putem grupa în două categorii motivaţiile care le împing pe unele persoane la încercarea unei experienţe de regresie. Pentru prima categorie, este vorba de persoane care doresc să afle cine sunt ele. Cine erau înainte de a veni pe Pământ? Care sunt urmările trecutului lor asupra vieţii actuale? Cum ar putea să le afle, pentru a-şi modifica actualul curs al existenţei lor? Pentru a doua categorie, motivarea decurge direct din probleme personale foarte concrete, ca de exemplu o sănătate precară, dureri deosebite, tulburări de comportament, relaţii amoroase dificile.

Specialiştii consideră că ar exista un dezechilibru între componentele fizice, psihice şi spirituale ale omului. Pentru a-l remedia, ei propun o reunificare a acestor trei dimensiuni ale fiinţei umane. Conform opiniilor acestora, acţiunea de regresie ar suprima cauzele suferinţelor mentale şi corporale. Ei afirmă că astfel se obţine armonizarea diferitelor părţi ale personalităţii. Acest proces ar permite deci să fie înţeleasă suferinţa, coborând până la originea ei.

Pentru a demonstra valabilitatea afirmaţiilor respective, specialiştii domeniului evidenţiază existenţa multor rezultate favorabile.

Persoana supusă regresiei - subiectul - înţelege astfel, în lumina trecutului, care sunt problemele sale şi la care evenimente dintr-o viaţă anterioară se asociază acestea.

Se realizează astfel un voiaj interior, care devine o adevărată aventură a spiritului. Subiectul pleacă la descoperirea unei lumi noi, explorându-şi propria-i copilărie, naşterea sa, viaţa dusă în lumea de dincolo, apoi viaţa sa anterioară şi moartea cu care a sfârşit-o.

El este condus aşadar să accepte mai uşor condiţiile existenţei sale actuale, căci înţelegerea sa se lărgeşte. Orizontul său s-a extins şi conştiinţa sa se deschide către alte adevăruri.

Subiectul este lansat astfel într-o experienţă cu totul deosebită. El cunoaşte acum prin el-însuşi şi nu doar prin ceea ce a auzit sau a citit. Descoperă astfel o senzaţie de înălţare morală; devenind conştient de încarnările sale trecute şi datorită unor fragmente de scene revăzute, unor evenimente separate sau chiar unor secvenţe complete din alte vieţi, îşi modifică modul său de a gândi.

Rezultatul cel mai marcant rezidă însă în posibilitatea de a se elibera de durere, de un complex specific, sau de o nevroză. Frigiditatea, frica de alt sex, refuzul propriului sex, sentimentul de părăsire, de vinovăţie sau de autopedepsire, găsesc răspunsuri care liniştesc sau vindecă. Unele persoane care au tendinţa de sinucidere, regăsesc plăcerea de a trăi.

Metode de regresie

Procedeele pot fi grupate în trei categorii:

1) Metoda chimică - cu injectarea unei doze precise de LSD, numită şi terapia psiholitică, este o experimentare clinică folosită în mod exclusiv în cercetarea ştiinţifică, pentru a se înţelege, a se înregistra şi a se trata reacţiile bolnavilor suferind de obsesii, putându-se obţine astfel vindecări. Utilizarea acestui drog îi conduce pe unii subiecţi trataţi, la retrăirea existenţelor anterioare.

2) Metoda hipnozei - este cea mai cunoscută. Subiectul este adus în stare de inconştienţă. El vorbeşte la cererea operatorului. Răspunsurile sale sunt înregistrate. Acesta ia cunoştinţă de ele numai după ce a fost trezit. Însă hipnotizatorul poate să-i ordone subiectului să-şi reamintească singur, la trezire, tot ceea ce a trăit.

3) Metoda somnului magnetic - este astăzi cea mai răspândită. Ea a împrumutat tehnicile a trei şcoli de psihoterapie:

a) terapiile de analiză a cunoaşterii, de origine freudiană;

b) psihologia umanistă cu terapia modelării (Gestalt-Therapie) şi psihologia transpersonală;

c) terapiile comportamentale.

Specialistul somnului magnetic îşi aduce subiectul într-o stare de relaxare profundă, care îl face să intre progresiv într-o stare de autohipnoză. Pentru a obţine acest lucru, operatorul se serveşte de o serie de întrebări exploratorii, la care vin să se adauge două feluri de intervenţii.

Prima tehnică - denumită a asocierii libere - constă în a cere pacientului să se concentreze asupra unui eveniment la alegerea sa, care l-a marcat puternic sub aspect emoţional, iar apoi să-şi exprime în totalitate neliniştile sale.

Cea de a doua tehnică îi sugerează pacientului să trăiască o experienţă oarecare, pe care el o alege în mod liber, sau este dirijat spre un anume eveniment de către operator.

Deşi rămâne total conştient, subiectul pierde sensibilitatea corpului fizic şi asupra mediului său înconjurător. Această stare nu-l împiedică însă să reacţioneze, uneori chiar cu intensitate, la emoţiile pe care le resimte. Unii practicieni utilizează şi un aparat de detecţie a încordărilor emoţionale - denumit „biofeedback" - al cărui ac indică pe cadran situaţiile cele mai încărcate emoţional din traumatismele retrăite de pacient.

între fiecare din şedinţele de regresie, unii specialişti îi fac pe subiecţii respectivi să efectueze anumite exerciţii, denumite „confruntări cu sine-însuşi".

Metoda somnului magnetic poartă acum diferite nume: TRVA, sofrolos, lying, catharsis, stare secundară, vis iniţiatic...

La câteva variante apropiate, tehnicile folosite sunt aceleaşi. Desigur, fiecare practician îşi face o meserie din provocarea regresiilor în vieţi anterioare, asigurând că metoda sa este originală şi că o consideră ca fiind cea mai adecvată pentru terapia karmică.

Regresia este însoţită de mai multe faze:

- acceptarea subiectului de a se lăsa tratat:

- relaxarea prin stimulări sensoriale (muzică, jocuri de lumină, cuvinte liniştitoare); -transa hipnotică (subiectul devine atunci inconştient), sau somnul magnetic       (subiectul trece uşor într-o stare de autohipnoză, rămânând conştient);

- controlul tensiunilor interioare (nu toţi operatorii posedă aparatul respectiv);

- punerea în acţiune a unei protecţii spirituale (numeroşi operatori nu o fac însă);

- sugerările şi întrebările care îl orientează în mod progresiv pe subiect către o destinaţie precisă în trecutul său.

Pentru a favoriza coborârea în timp a subiectului, operatorul îi sugerează imagini care să-l incite în acest voiaj. Uneori, subiectul se vede aşezat pe un covor care decolează de la sol, sau că se află într-o sferă luminoasă care se înalţă, sau că traversează un tunel care debuşează către o lumină strălucitoare.

În mod general operatorul îl face pe subiect să străbată trei etape. Acesta este adus mai întâi în anii copilăriei sale. pentru a se fixa procesul de regresie plecând de la o experienţă ce a fost regăsită. În al doilea rând, este transportat în stadiul fetal pentru a retrăi anumite experienţe, cum ar fi de exemplu încarnarea şi apoi naşterea sa. Reactivând progresiv emoţiile uitate, subiectul se regăseşte prin salturi succesive fie în lumea de dincolo, fie într-o viaţă anterioară.

Adesea sunt necesare şedinţe numeroase pentru a se obţine doar câte un mic rezultat. Uneori trebuie muncit ore întregi cu unii subiecţi, pentru ca aceştia să-şi regăsească câte o rămăşiţă din vechea memorie. Se întâmplă uneori că nu survine nici o amintire.

În mod evident, experienţa şi influenţa operatorului joacă un rol important în desfăşurarea proceselor respective, căci numai tehnica în sine nu este suficientă.

Competenţa operatorului

Specialiştii domeniului sunt de acord în a spune ca experienţa regresiilor în vieţi anterioare prezintă şi pericole. Subiectul regresat se întâlneşte cu trăiri dificile şi chiar dramatice (cum este de altfel cazul şi în psihanaliză). Uneori el se comportă violent faţă de operator, care trebuie să ştie să trateze această agresiune fără a abandona pacientul în situaţia respectivă.

Operatorul trebuie astfel să ştie să stăpânească un ansamblu de tehnici eficace şi bine formate, pentru a-şi conduce în mod corespunzător activitatea sa. §i aceasta este cu atât mai necesar, cu cât atunci când subiectul se află într-o stare de hipersensibilitate, el este deschis tuturor felurilor de influenţe invizibile şi necunoscute.

Practicianul se încarcă astfel cu o grea răspundere. Rolul său este comparabil cu cel al călăuzei din munţi, care nu mai poate da înapoi în momentele dificile. O slăbiciune din partea sa poate provoca urmări fizice şi psihice ireparabile.

Or, nu toţi spectatorii posedă o capacitate corespunzătoare pentru a aplica tehnicile respective fără riscuri pentru pacienţi. După cum spun însuşi specialiştii, există şi mulţi şarlatani, pe jumătate guru şi jumătate afacerişti. Este desigur adevărat şi faptul că astfel de tipuri de persoane fără scrupule se regăsesc în toate grupările profesionale.

Protecţia subiectului în timpul regresiei

Unii specialişti cred că este strict necesar de a-i asigura subiectului o protecţie, pe care ei o califică drept spirituală, întrucât acesta este adus într-un mediu neobişnuit şi deci este supus la influenţe necunoscute şi necontrolabile.

Operatorii care o realizează, le sugerează pacienţilor „să se vadă" în interiorul unui fel de cocon de protecţie, reprezentat fie printr-un sferoid de lumină albăstruie, fie printr-un mantou de energie luminoasă. Scopul urmărit este acela de a evita neplăcerile care ar putea fi provocate prin radiaţii negative sau de unde malefice. Această protecţie formată prin gândire este considerată că ar neutraliza orice agresiune.

Apărarea respectivă ar putea fi întărită atunci când subiectul face apel la protecţia ghidului său spiritual. În unele cazuri, însuşi operatorul se adresează ghidului, atunci când subiectul nu s-a deschis la realitatea sa.

Evoluţia karmei subiectului regresat

Specialiştii domeniului afirmă că această cunoaştere a trecutului permiţând subiectului să se elibereze de un traumatism, ar şterge simultan şi karma în cauză. El ar lichida astfel vinovăţiile sale, graţie numai cunoaşterii lor.

Devenit un astfel de om, subiectul ar fi capabil să înfrunte viaţa cu o nouă încredere. Dar în realitate, cu ce preţ are loc această ameliorare? Se ridică aşa dar această întrebare.

Totuşi, specialiştii nu concep posibilitatea ca activităţile de efectuare a regresiilor ar putea avea vreo consecinţă karmică chiar şi asupra lor înşişi.

II. Mecanismul spiritual al regresiilor în logica explicaţiilor date de Abd-ru-shin

Ca să optăm deplin conştienţi pentru - sau contra - regresiilor în vieţile anterioare, trebuie să mai aprofundăm subiectul, întrucât este comparabil în multe puncte cu un alt fenomen care s-a derulat acum un secol.

În fapt, în ultimul sfert al secolului al XlX-lea, în cercurile spiritiste s-a declanşat o adevărată pasiune pentru comunicările cu spiritele din lumea de dincolo. Era vorba, fie în particular, fie în public, de intrarea în contact cu dezîncarnaţii, prin intermediul medium-urilor. Mii de persoane s-au dedat la astfel de practici, chiar şi în zilele noastre mai existând numeroşi partizani.

Amploarea acestui fenomen ne poate lăsa indiferenţi doar în măsura în care efectele sale reale asupra spiritului uman nu sunt cunoscute de adepţii săi. Persoanele respective sunt însă de o ignoranţă totală în privinţa consecinţelor spirituale care îi afectează pe plan karmic pe amatorii acestor practici oculte, cât şi pe dezîncarnaţii solicitaţi şi atraşi în mod artificial către Pământ.

Fenomenul actual al regresiilor în vieţi anterioare pune şi el o aceeaşi problemă: există în mod efectiv o necunoaştere totală a consecinţelor spirituale care afectează persoanele ce utilizează metode de explorare a vieţilor anterioare. Această ignoranţă este cu atât mai gravă, cu cât tehnicile folosite pentru coborârea în trecut sunt utilizate şi de corpul medical în scopuri terapeutice. Aspectul respectiv îi convinge în primul rând pe operatorii de regresii asupra valabilităţii practicilor proprii, dar totodată încurajează şi publicul să participe la efectuarea lor.

Aşadar, numai o cunoaştere completă ce tratează regresiile în vieţile anterioare în funcţie de raporturile lor exacte cu legile care guvernează evoluţia spirituală, poate evita pericolele la care se expun subiectul regresat cât şi operatorul. Aceste raporturi sunt explicate în mod logic în opera intitulată „În Lumina Adevărului - Mesajul Graalului".

Natura pericolelor riscante

Omul a fost aşezat în sânul Creaţiei de Dumnezeu, trebuind să cunoască legile naturale ale acesteia pentru a se integra în mod armonios în ea. Creaţia este atât lumea vizibilă cât şi lumea de dincolo, în care, de fapt, se desfăşoară cea mai mare parte a existenţei umane. Totuşi, viaţa terestră constituie de fiecare dată o etapă decisivă în evoluţia individuală. Din această cauză, în general, amintirea vieţilor trecute nu a fost acordată oamenilor.

Abd-ru-shin ne explică: „Prin unirea cu trupul fizic, altfel spus - prin încarnare - memoria fiecărui om este parcă acoperită cu un bandou, care îl împiedică să-şi vadă vieţile anterioare, Însă, ca orice lucru din Creaţie, această dispoziţie nu este decât un avantaj pentru om. În aceasta regăsim din nou Înţelepciunea şi Iubirea Creatorului.

Dacă fiecare şi-ar reaminti în mod exact existenţa sa anterioară, el nu ar mai fi decât un simplu spectator pasiv în noua sa viaţă terestră. El ar rămâne în afara realităţilor, ştiind că această viaţă îi aduce ori o înaintare, ori o ispăşire. Această atitudine l-ar împiedica în mod sigur să mai progreseze şi ar comporta mai degrabă un mare risc de cădere.

Viaţa terestră trebuie trăită din plin, fiindcă aceasta trebuie să-şi aibă utilitatea sa. În mod real, nu posedăm decât ceea ce am trăit în interiorul nostru, adică ceea ce resimţim intuitiv în toate înălţările şi căderile survenite. Dacă un om ar putea cunoaşte întotdeauna - în prealabil şi în mod exact- direcţia precisă care îi este folositoare în viaţă, nu i-ar mai trebui nici să cântărească şi nici să decidă. Drept urmare, el nu ar mai putea obţine nici forţa şi nici independenţa care îi sunt absolut necesare." (voi. II, conf. 10)

Pentru a evolua şi pentru a-şi lua avânt în acest sens, fiinţa omenească trebuie ea-însăşi să se elibereze de tot răul al cărui autor a fost odinioară. De aceea, ea este condusă să-l trăiască şi să-l împlinească până la capăt, pentru ca apoi să-l recunoască şi să-l respingă pentru totdeauna. Legea cauzei şi a efectului îi furnizează mereu astfel de ocazii. Numai datorită ei omul se poate elibera în mod definitiv de trecutul său, dar aceasta nu se va realiza niciodată prin intrarea artificială în lumea materiei subtile, fapt care va îngreuna imediat, fără de ştire, atât karma subiectului regresat, cât şi cea a operatorului.

Adevăratul ajutor pentru spiritul care suferă în psihicul său nu poate veni decât din înălţimile luminoase. Acest ajutor de care el are nevoie este însă întotdeauna în raport cu propriul său grad de puritate. Contrar unor idei preluate cât şi practicilor unor cercetători, această puritate nu se poate obţine niciodată prin exerciţii. Ea este întotdeauna rezultatul ridicării morale individuale şi al aspiraţiei constante către Lumină, în fiecare moment al vieţii.

Graţie funcţiei cauzei şi a efectului, această căutare a purităţii interioare în intuiţii, în gânduri, în cuvinte şi în fapte, îl pune pe om în mod progresiv în contact cu ajutorul spiritual din care el îşi trage o forţă sporită. Acest efort constant către bine şi către frumos formează o legătură indestructibilă care îl susţine şi care poate să-l conducă chiar la vindecări miraculoase.

Perseverând în respectul legilor spirituale care îl protejează, omul primeşte măsura exactă a ceea ce el-însuşi este capabil să dea. Drumul pe care îl parcurge în mod natural exclude atunci pericolul pe care o intervenţie artificială îl provoacă în mod inevitabil. Astfel protejat, el descoperă intuitiv lumea materiei subtile şi calea care îl conduce către culmile luminoase. Numai aceasta îi poate garanta o evoluţie perfectă.

În fapt, orice tentativă de a pătrunde în lumea din materie subtilă printr-o practică artificială -astfel cum este regresia în vieţile anterioare- constituie o greşeală spirituală, cu grele consecinţe karmice.

Fiecare adept al regresiei se plasează astfel, fără să ştie, pe un teren primejdios, care îl împiedică să recunoască limita exactă dintre adevărat şi fals. Lui îi este total imposibil să separe realitatea faţă de formele percepute în lumea de dincolo, care cel mai adesea sunt generate de influenţele joase, deosebit de vătămătoare. Subiectul care se supune în mod voluntar la regresie, se deschide el-însuşi la pericole a căror gravitate nici nu le bănuieşte. Şi el nu le poate opune acestora un baraj cu o forţă superioară, fiindcă nu o posedă. Drept urmare, angrenajul inevitabilei funcţii a cauzei şi a efectului intră în joc pentru a lovi spiritul care s-a supus voluntar influenţelor străine, în contra cărora el nu posedă protecţia naturală necesară.

Specialistul care incită o persoană la o atare iniţiere, o expune la multe pericole. Deplin responsabil, el îşi ia atunci asupra sa o mare parte din consecinţele pe care subiectul le va suferi mai târziu în această viaţă sau în lumea de dincolo, ori în cursul unei vieţi anterioare terestre viitoare. El va fi înlănţuit astfel, în mod inevitabil, de persoana respectivă, printr-o legătură indestructibilă din materie subtilă. După moartea sa terestră, îşi va întâlni toţi pacienţii care au decedat înaintea sa şi care au sucombat datorită influenţelor astrale nefaste. El nu îşi va putea relua propria-i ascensiune decât numai după ce i-a ajutat pe toţi aceştia să urce din nou, adică numai după ce a şters urmele erorii comise şi a compensat toate pagubele aduse. Acest proces al cauzei şi al efectului este totuşi, în acelaşi timp şi calea de graţie care îi va permite specialistului să-şi îndrepte greşelile şi să-şi reia avântul propriu.

Atunci când un astfel de specialist se manifestă prin scrieri, este afectat şi mai dur. Atât timp cât lucrările sale produc ravagii, chiar după moartea sa, el va trebui să aştepte în planul materiei subtile până când toţi cei induşi în eroare prin cărţile sale scapă de greşelile respective. §i astfel, se pot scurge secole.

Amăgirea rezultatelor

Dincolo de limita proprie a conştiinţei trezite, imaginile şi fragmentele de viaţă sesizate de sufletul subiectului adormit nu corespund realităţii. Abd-ru-shin ne explică motivul : „Ceea ce un astfel de suflet crede că a văzut dincolo de această limită - fie că acestea sunt peisaje, sau fiinţe - nu este niciodată o realitate trăită de el şi nu este perceput prin vizionare directă. În realitate, nu este vorba decât de imagini care îi sunt arătate şi despre care el are impresia că aude chiar şi vorbirea. Niciodată însă acestea nu sunt reale. Astfel de imagini par vii, încât sufletul nu este în stare să deosebească ceea ce este numai arătat faţă de ceea ce a fost trăit în mod real, căci voinţa unui spirit mai puternic este capabilă de a forma imagini vii, de acest fel." (voi. II, conf. 54)

Raportul inegal de forţe dintre subiectul expus influenţelor materiei subtile antrenează fie perturbaţii, fie o tulburare a tuturor intuiţiilor, ceea ce dă loc la deformări ale realităţii. Însă iluzia este atât de puternică încât istoriile relatate par a fi adevărate.

Dar şi alte motive l-au condus pe autorul Mesajului Graalului să ne pună în gardă în contra acestui fenomen: „Este tulburător să recunoaştem răul ce rezultă din faptul că mii de oameni se încredinţează astăzi pe mâna unor pretinşi experţi, pentru a se supune în mod voluntar la o şedinţă de hipnoză, fie că au fost convinse - ceea ce este de criticat la cel mai înalt grad - fie că sunt constrânse, fără ştirea lor. Chiar dacă la originea unei hipnotizări este intenţia cea mai lăudabilă, aceasta nu schimbă cu nimic nemăsuratul prejudiciu pe care practica respectivă îl aduce în toate cazurile. Nu sunt mâini de experţi acelea care recurg la hipnoză. Poate fi expert în acest domeniu numai acela care posedă stăpânirea tuturor elementelor acestei ştiinţe. În cazul hipnozei, este vorba de domeniul materiei subtile. Acela care cunoaşte cu adevărat domeniul respectiv şi nu are doar pretenţia temerară de a-l cunoaşte, nu va folosi niciodată hipnoza atât timp cât va dori numai binele aproapelui său. Afară de cazul când, în cunoştinţă de cauză, scopul său este de a-l vătăma în mod grav.

De aceea, cel care recurge la hipnoză, sau la o variantă a acesteia, va fi de condamnat întotdeauna, fie că este profan, sau nu. Nu poate să existe nici o excepţie.

Când o fiinţă omenească hipnotizează pe unul din semenii săi, ea înlănţuieşte prin acest fapt spiritul semenului. Această aservire este în sinea sa un delict sau o crimă de ordin spiritual. Nu este scuzat nici în cazul când hipnoza este folosită cu scopul de a vindeca o boală fizică sau chiar ca tratament de ordin psihic. Dar mai mult, nu se poate invoca drept scuză nici argumentul că o schimbare favorabilă astfel realizată în starea psihică, ar fi la originea unei ameliorări a voinţei bune a bolnavului care a beneficiat de tratament hipnotic.

A trăi şi a acţiona cu o astfel de credinţă, înseamnă a se amăgi pe sine; căci numai ceea ce întreprinde un spirit având voinţa total liberă şi neinfluenţată, poate să-i aducă folosul de care are nevoie pentru adevărata sa ascensiune. Toate celelalte metode sunt superficiale şi nu sunt capabile să îi aducă decât un folos trecător şi iluzoriu, sau chiar o păgubire.

Orice aservire a spiritului, oricare ar fi scopul care i se atribuie, este o piedică incontestabilă în evoluţia atât de necesară, abstracţie făcând şi de faptul că o astfel de legătură comportă mai multe pericole, fără a aduce avantaje. Un spirit astfel aservit, nu numai că este deschis la influenţa hipnotizatorului, dar până la un anumit punct- chiar cu eventuala interdicţie a hipnotizatorului - el rămâne expus altor influenţe venind din materia subtilă. În fapt, în starea de aservire, protecţia care îi este absolut necesară îi lipseşte, aceasta putându-i fi oferită numai prin completa sa libertate de acţiune." (voi. II, conf. 25)

Protecţia nu poate fi decât naturală

În speranţa de a intra în contact cu lucruri imposibil de perceput în stare de veghe, operatorul îl scufundă pe subiect într-un somn magnetic sau hipnotic, care îl apropie însă inevitabil şi în mod artificial de influenţele invizibile ale lumii de dincolo. Proiectarea artificială a sufletului pacientului într-o altă lume nu înseamnă în mod absolut că sufletul iese din corp pentru a se ridica spre un alt plan. În cele mai multe cazuri, el rămâne liniştit în trup. Regresia nu face decât să-l aducă într-o stare de sensibilitate anormală la curenţii din materia subtilă.

A vrea să parcurgem lumea materiei subtile cu un mijloc terestru, expune spiritul la tot felul de pericole din care, are puţine şanse de a scăpa neafectat. Chiar atunci când operatorul acţionează din dragostea de a cunoaşte şi cu cea mai mare sinceritate pentru a-i ajuta pe oameni să progreseze, atât el cât şi pacienţii săi se expun la numeroase riscuri, pe care nu şi le imaginează nici un moment, din lipsa unei cunoaşteri veritabile. Acţiunea artificială a operatorului aduce sufletul celui regresat la un nivel de sensibilitate care depăşeşte de departe pe cel al dezvoltării sale naturale. În cel puţin 95% din cazuri, pacientul este supus astfel la mari pericole pe care el nu este în măsură să le înfrunte. În acest mod, el devine victima unei experienţe nesăbuite, căci este despuiat de protecţia sa naturală. Operatorul produce astfel o spărtură în apărarea naturală a pacientului său. Putem compara subiectul acestei experienţe cu un prizonier care ar fi legat gol de un trunchi pentru a servi ca momeală pusă în faţă, într-o zonă periculoasă. El atrage astfel asupra lui viaţa şi activitatea necunoscută a lumii astrale în care pătrunde prin efracţie. Cel regresat se găseşte cufundat într-un domeniu căruia nu-i aparţine în mod natural. Or, evoluţia lui personală nu a putut să-l pregătească pentru a pătrunde acolo cu întreaga protecţie necesară.

Nici un operator nu deţine puterea adecvată prin care să împiedice urmările ulterioare ale regresiei, atât cele care vor surveni asupra pacientului, cât şi asupra lui însuşi. A asigura pe cineva de contrariu, este o minciună şi o crimă. Operatorul este astfel, din necunoaştere, un criminal, fără a putea fi afectat cu ceva de justiţia terestră. Însă legile spirituale, care îşi exercită în mod implacabil acţiunea lor de reciprocitate, îl vor înlănţui pe operator de victima lui, în lumea de dincolo.

Dar aceasta nu este totul. Cu timpul, numeroşi pacienţi suferă atacuri venite din materia subtilă, care apar sub forma unor boli psihice sau fizice, ce pot conduce la moarte. Subiecţii care au făcut regresii nu fac, în general, vreo legătură cu acest fapt, care adesea este mai vechi. Pentru unii, prejudiciul cauzat va rămâne nesesizat în cursul acestei vieţi terestre. În schimb, vor suferi efectele după ce vor trece în lumea de dincolo. Alţii vor ajunge să suporte consecinţele - în mod psihic sau fizic - abia în cursul viitoarei şi inevitabilei reîncarnări.

Desigur, uneori este dat anumitor fiinţe umane - pregătite în acest scop - să viziteze lumea de dincolo fără riscuri, însă sub o condiţionare strictă, astfel cum ne explică Abd-ru-shin:

„Puţinii oameni care au fost destinaţi în acest sens de la început, posedă prin propria evoluţie naturală o protecţie deosebită, cu totul alta, care supraveghează cu grijă fiecare etapă a evoluţiei lor, de care alţii nu beneficiază. Totuşi, această protecţie nu acţionează decât în caz de evoluţie naturală şi personală, fără cea mai mică intervenţie artificială! Căci, în mod categoric, numai în tot ceea ce este natural se află o protecţie reală".

Şi Abd-ru-shin continuă, afirmând că:

„Voinţa singură nu va putea înlocui niciodată puterea, atunci când trebuie acţionat. Or, nimeni nu trebuie să-şi depăşească puterea sa." (voi. I, conf. 16)

Într-adevăr, regresia artificială în vieţile anterioare nu oferă nimic folositor în mod real, pentru spirit. Această cale uşoară şi iluzorie este falsă. Ea nu oferă nici o binefacere durabilă, ci din contra, o suferinţă inevitabilă care va apare într-o zi sau alta acelor fiinţe omeneşti ce s-au lăsat antrenate în mod voluntar în aceasta.

Numai ceea ce ajută pentru a ne ridica în mod natural, este folositor. Experienţele regresiei artificiale în vieţi anterioare prin însăşi genul lor care este contrar evoluţiei naturale a omului, sunt duşmane progresului spiritual şi fericirii.

De aceea, Abd-ru-shin denunţă în mod hotărât utilizarea metodelor oculte şi pe toţi aceia care asigură că pe această cale, favorizează evoluţia spirituală şi sănătatea altora:

„Acela care sfătuieşte la folosirea practicilor oculte oferă oamenilor pietre în loc de pâine şi arată prin aceasta că nu are nici cea mai mică noţiune despre evenimentul real ce se produce în lumea de dincolo şi încă şi mai puţin, despre întregul mecanism al Universului." (voi. I, conf. 2)

Această riguroasă şi fermă punere în gardă este însoţită în acelaşi timp de singurul remediu adevărat care ne permite să accedem la dezvoltarea naturală:

„Dacă măcar aţi putea în fine să vă rugaţi, voi oamenii, să vă rugaţi cu adevărat, cât de bogată ar fi atunci existenţa voastră, căci în rugăciune rezidă cea mai mare fericire care poate să vină !" (vol. III, conf. 36).

» Reincarnarea » Regresia în vieţile anterioare: pericol!