|
Izvorul Apei Vieţii
Pentru spiritul uman,
Pământul este o mare şcoală. Aici, el trebuie să se dezvolte până ce va ajunge
la acel grad de conştiinţă, care-l va conduce la eliberarea definitivă de
influenţa terestră şi la ridicarea continuă spre acele înălţimi luminoase, care
îi vor permite să poată intra în Paradis ca spirit omenesc autoconştient.

Autor: Herbert
Vollmann
Totuşi,
evoluţia spiritului omului către autoconştienţă – evoluţie care comportă
numeroase trepte, precum şi asimilarea strict necesară a vastelor cunoştinţe
despre Creaţie – nu poate fi obţinută într-o singură viaţă.
În acest scop spiritul
omului trebuie să revină de mai multe ori pe Pământ şi să se încarneze în
corpuri umane.
Adesea, unele fiinţe
omeneşti se regăsesc împreună în cursul diferitelor vieţi terestre şi când
întâlnim pe unul sau pe altul care ne sunt necunoscuţi, avem impresia fugitivă
că i-am cunoaşte totuşi de mult timp; acelaşi lucru se întâmplă şi cu ţinuturi
şi locuri precise.
Trebuie luat însă în
consideraţie faptul că evoluţia fiinţei omeneşti de pe Pământ către maturitatea
spirituală nu poate fi prelungită la nesfârşit; cu atât mai mult, ea nu poate fi
întreruptă în mod arbitrar pentru a fi reluată mai târziu.
O plantă nu îşi
întrerupe în nici un caz creşterea sa continuă pentru a o relua ulterior, ea
dezvoltându-se neîntrerupt spre maturitate în acel interval de timp programat,
care i-a fost acordat de către Creator.
Această lege a naturii
este valabilă în mod egal şi pentru creşterea spirituală a omului care, la fel
ca şi planta, este şi el un produs al Creaţiei.
În cadrul marii şcoli
a omenirii, fiinţei omeneşti îi este de asemenea acordat un anumit interval de
timp, în cursul căruia va trebui să atingă punctul culminant al evoluţiei sale
spirituale.
Ori, acest punct
culminant a sosit! El este determinat de marea cotitură cosmică, ea însăşi în
raport cu actuala fază de maturitate a Creaţiei.
Această mare cotitură
cosmică este însoţită de o ultimă lărgire a cunoştinţelor despre Creaţie, care
merg până la cunoaşterea Sfântului Graal! Existenţa sa reală este confirmată şi
explicată de Abd–ru–shin în Mesajul Graalului, intitulat „În
Lumina Adevărului”.
Pe parcursul
mileniilor, de mai multe ori, existenţa Graalului în planul spiritual a fost
anunţată până şi pe Pământ. Totuşi, această revelaţie a fost într-atât de
depreciată la nivel terestru de către intelectul omenesc, încât adevărata sa
origine a rămas obscură şi confuză, astfel că aspiraţia deschisă către ceea ce
este elevat şi curat – noţiuni inerente Graalului – nu a mai putut să se nască
în sufletul oamenilor.
În timpul lui Iisus,
fiinţele omeneşti nu erau încă pregătite pentru a primi cunoaşterea Graalului.
Acest fapt a fost exprimat de Iisus prin următoarele cuvinte: „Mai am încă multe
să vă spun, dar nu le puteţi înţelege acum. Iată când va veni Acela, Spiritul
Adevărului, la tot adevărul vă va povăţui”. (Ioan 16,12-13). Aici, Iisus a numit
pe Fiul Omului anunţat de El, drept „Spiritul Adevărului”.
Fiinţa omenească
trebuie să se familiarizeze, puţin câte puţin, cu ideea că totul a fost format,
nu numai pe Pământ, ci – în mod egal – şi în regiunile supraterestre, în care
însă este vorba de creaţii mai subtile, mai uşoare.
Pământul, în mod
sigur, nu este decât reproducerea cea mai grosieră a modelelor supraterestre
deja existente, modele care sunt cu mult mai perfecte şi mai frumoase decât
formele care ne sunt vizibile.
Sfântul Graal există
în mod efectiv. Acesta este o cupă ce se află în Cetatea Graalului, situat în
planul spiritual cel mai elevat – Creaţia Primordială – la limita Sferei Divine.
Cetatea Graalului este
unicul punct de legătură între Creaţie şi Dumnezeu; s-ar putea spune, în mod
egal, că acesta este locul de transmitere a Forţei iradiante provenind din Sfera
Divină.
Asemănător unor
pulsaţii, care se produc de la începutul Creaţiei şi într-un ritm etern, acest
curent de Forţă spirituală se revarsă în întreaga Creaţie pentru menţinerea şi
reînnoirea sa.
La fel ca şi inima
care trimite sângele în întregul corp prin pulsaţii, la intervale regulate şi
repetate în mod continuu, Forţa se revarsă în Creaţie o dată pe an, în ziua
Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile). Este ziua în care Forţa se revarsă prin
intermediul Sfântului Graal.
Spiritul uman trăieşte
şi el, de asemenea, prin această Forţă; din nefericire, el a folosit-o mai ales
într-o manieră greşită şi a utilizat-o în scopuri rele. El a devenit astfel cel
mai mare perturbator în această lume.
Odinioară, apostolii
au trăit într-un fel cu totul deosebit această pogorâre a Forţei, adică
reînnoire anuală a Forţei, pe care Iisus le-o anunţase.
În Revelaţia
(Apocalipsa) primită pe calea spirituală, Ioan a descris, într-un limbaj
metaforic, multe fapte, locuri şi personaje legate de Graal. Ochiul său
spiritual a perceput, într-un mod figurat, evenimente extraordinare care s-au
desfăşurat şi care, drept urmare, se vor derula din Înălţimea Sferei divine şi
până jos, în întunecimile cele mai profunde.
Astfel, el a denumit
Cetatea Graalului, situată
în planul spiritual, ca fiind „Templul lui Dumnezeu”(11,19;15,5).
Ori, „izvorul apei
vieţii” – citat în cap.21, verset 6 – este însuşi Sfântul Graal!
De altfel, pe cât de
neobişnuită poate să apară această nouă cunoaştere, cel care cercetează nu se va
putea reţine să nu se preocupe în mod serios de toate aspectele respective, dat
fiind faptul că a sosit timpul aflării lor.
Adevărata cunoaştere
privind Graalul va marca din punct de vedere spiritual noua epocă ce survine
acum, odată cu actuala turnură cosmică. Graţie acestei cunoaşteri, spiritul uman
va deveni capabil să primească la momentul determinat şi în mod conştient Forţa
care se revarsă din Sfântul Graal, Apa Vieţii. El o va primi cu recunoştinţă,
pentru binecuvântarea şi pentru bucuria tuturor făpturilor din întreaga Creaţie.
Cuvintele din
Apocalipsa lui Ioan sunt deci pline de promisiuni: „Eu sunt Alfa şi Omega,
începutul şi sfârşitul; celui însetat îi voi da în dar apă din izvorul vieţii”.
(21,6)
„Cel însetat să vina
şi cel ce doreşte, să ia din apa vieţii în dar!”. (22,17)
Acela care va folosi
cum trebuie această Forţă provenită din Sfântul Graal, va vedea deschizându-se
Porţile Raiului şi îi va fi dat să primească coroana vieţii (Apoc.2,10), care îi
va permite să existe etern.
Noi ne aflăm acum în
inima unuia dintre finalurile cele mai importante din Apocalipsă – din revelaţia
lui Ioan: suntem deja în turnura cosmică care aduce Judecata universală!
Evenimentele
tulburătoare, imposibil să mai fie împiedicate, cât şi o mulţime de semne, ne-o
demonstrează fără nici un dubiu.
Ca urmare a greşelii
oamenilor, greşeală care se întinde pe mii de ani, lumea a ieşit din făgaşul ei
şi numai singur Dumnezeu mai are posibilitatea să–i restabilească echilibrul.
Însă, în acest haos şi
în această disperare, Graalul aduce, din înălţimile luminoase, ajutor şi
salvare.
În mijlocul
distrugerii întregului rău, Graalul transmite însă Forţa necesară reînnoirii şi
reconstrucţiei.
|