|
Fiecare este artizanul propriei fericiri
Acest proverb semnifică mai înainte de toate că fiecare
este dator să-şi clădească propria fericire, căci nimeni altcineva nu o
poate face în locul său. Oricine aspiră să cunoască într-o bună zi adevărata
fericire, trebuie să treacă mai întâi prin trăirea şi înţelegerea
evenimentelor spirituale.
Din “Privire în lumea de dincolo”
Autor: Herbert
Vollmann
 Însă
cunoaşterea fericirii de origine spirituală nu este rezultatul nici a unei
conduceri intelectuale, nici a autosugestiei.
Într-adevăr, este greşit a se crede că forţa este în
om, şi acesta este astfel în măsură să se vindece prin mijloace
proprii şi să-şi făurească propria fericire. Fiecare este, desigur, un
artizan al propriei sale fericiri, dar de unde îşi procură materialele
necesare pentru aceasta?
Noţiunea de autosugestie este contrară noţiunii de
Dumnezeu, unica Sursă de origine a forţei, din a cărei radiaţie s-a născut
Creaţia, şi, de asemenea, omul. Odată creată, “creatura om” poate continua
să existe numai datorită acestei forţe care vine de la Dumnezeu. Odată ce
aceasta a fost recunoscută, nu mai pot exista alte întrebări despre
autosugestie, care poate rezulta dintr-o forţă personală! Omul este, din
contră, total dependent de forţa spirituală care provine din Dumnezeu şi
care curge prin Creaţie. El trebuie să i se supună, ceea ce se manifestă
printr-o voinţă fermă spre bine; în caz contrar, aceasta se întoarce
împotriva lui şi-i poate aduce grave prejudicii.
Ori, forţa spirituală este materialul de care omul are
nevoie pentru a fi artizanul propriei sale fericiri!
În orice moment, el poate stabili conştient legătura cu
aceasta. Cheia pentru aceasta o reprezintă aspiraţia arzândă de a se lăsa
complet pătruns de această forţă, de a i se abandona, a-i deschide inima
larg, fără vreo rezervă, fără vreo dorinţă personală în aceasta. Aceasta îl
va pătrunde în cel mai simplu mod, fără a fi necesar vreun efort
suplimentar. Când va recunoaşte că doar legătura cu forţa reprezintă pentru
el cea mai mare fericire – şi oriunde s-ar afla în imensa Creaţie – nu va
dori pentru nimic altceva în lume să se lipsească de la a primi în mod
conştient această forţă.
Fiecare a simţit, desigur, această forţă când inima sa
a fost zguduită de o emoţie intensă cauzată de o durere adâncă sau de o mare
bucurie. În aceste circumstanţe, sufletul simte intuitiv timp de câteva
secunde apropierea unei forţe care străbate totul, însă de care nu este
nicicum conştient în viaţa de toate zilele.
Ştim acum că contactul cu forţa spirituală ne aduce un
autentic sentiment de fericire de fiecare dată când dorul de a primi prinde
viaţă în noi în toată puritatea.
Însă o trăire de această natură contribuie de asemenea
la “fericirea pământească” încât să ne putem bucura de viaţa pe Pământ în
activitate bucuroasă.
|
