» Acasă » La comemorarea a 70 de ani de la moartea lui Abd-ru-shin

La comemorarea a 70 de ani de la moartea

lui Oskar Ernst Bernhardt – Abd-ru-shin

6 decembrie 1941 – 6 decembrie 2011

Oskar Ernst Bernhardt – Abd-ru-shin (cca. 1930)În cele doar câteva zile dintre 1 şi 13 decembrie 1941 evenimentele din soarta lumii s-au încâlcit în acel nod nefast, din care au rezultat cele mai teribile catastrofe ale celui de-al Doilea Război Mondial – cu efecte distrugătoare şi devastatoare în multe părţi ale lumii.

În mijlocul acestor zile catastrofice, pe 11 decembrie 1941, a avut loc ceremonia funeraliilor lui Oskar Ernst Bernhardt în cimitirul oraşului în care s-a născut, Bischofswerda (în apropiere de Dresda). Ritualul a fost oficiat de un tânăr preot evanghelic din Dresda.

Cu trei ani înainte, în martie 1938, autorităţile aşa-numitului „Al Treilea Reich“ au pătruns în Aşezarea Graalului, întemeiată şi durată de Oskar Ernst Bernhardt în Vomperberg, Tirol (nu departe de Innsbruck), pentru a rechiziţiona colonia şi a-l alunga pe Abd-ru-shin din locul lucrării sale binecuvântate. A fost silit să părăsească fosta Austrie şi şi-a găsit un refugiu modest, împreună cu familia sa, în mica staţiune climaterică Oberkipsdorf. Totuşi, s-a aflat în continuare sub presiunea supravegherii şi controlului permanent din partea autorităţilor şi a acoliţilor regimului nazist.

O retrospectivă

Bischofswerda, la marginea de vest a regiunii Oberlausitz (astăzi, districtul Bautzen); gravură colorată, cca. 1875, arhivele orăşeneşti Bischofswerda)Oskar Ernst Bernhardt începuse să simtă, chiar înainte de invazia lui Adolf Hitler în Austria, efecte ale apropiatei răsturnări politice. Aceasta a fost cauza care a determinat Declaraţia sa din 1936, în care, printre altele, el afirmă limpede:

„Scopul meu este de natură spirituală! Însă eu nu aduc nicio religie nouă, nu vreau să întemeiez o nouă biserică, cu atât mai puţin vreo sectă, ci redau în toată simplitatea o imagine clară a actului de creaţie firesc, care poartă Voinţa Domnului, din care omul să poată fi capabil să recunoască limpede care sunt căile bune pentru el.  (…) Dorinţele sau opiniile politice îmi sunt, de asemenea, total străine, pentru că îmi lipseşte înţelegerea necesară pentru acestea.  (…) Refugiu al păcii! Izvor de noi energii! Să creez aceasta la Vomperberg, în Tirol, constituie singura mea determinare, iar aceasta nu poate decât să aducă foloase fiecărui om şi, prin acestea, fiecărei familii şi fiecărui stat.“

Însă această declaraţie nu a găsit niciun ecou în înţelegerea autorităţilor naţional-socialiste. Dimpotrivă: doar doi ani mai târziu, în 1938, odată cu anexarea Austriei, regimului i s-au deschis toate căile şi posibilităţile „legale“ să acţioneze împotriva persoanei Oskar Ernst Bernhardt şi, mai ales, împotriva operei şi a creaţiei sale, ca Abd-ru-shin:

După ocuparea Aşezării Graalului de către SS, i-a fost schimbată destinația în „Şcoală fortificată de pregătire regională“.La 12 martie 1938 – în acelaşi timp cu invazia lui Hitler în Austria – SS-ul a ocupat „Aşezarea Graalului“, întemeiată şi construită de Oskar Ernst Bernhardt, iar pe el l-au închis la Innsbruck, în „arest preventiv“. Aşa-numitul ordin de arestare preventivă emis ulterior, de la Berlin, datat 14.04.1938 era motivat prin faptul că Abd-ru-shin „ar fi activat pentru asociaţia interzisă a Filozofiei Naturii“ (această asociaţie a reprezentat forma juridică, recunoscută la timpul său de stat, pentru Mişcarea Graalului din Germania). În plus, împotriva lui, cel care dorea să ofere calea păcii, a fost iniţiat un proces penal care l-a stigmatizat ca „duşman al poporului şi al statului“.

Comandantul trupelor SS, care au ocupat aşezarea Graalului, le comunică locuitorilor teribila veste – martie 1938.Ca efect nemijlocit al pătrunderii SS-ului în Aşezarea Graalului din Vomperberg, la 12 martie 1938, Oskar Ernst Bernhardt, împreună cu familia sa, au fost obligaţi să-şi părăsească imediat casa şi colonia de pe Vomperberg. Celorlalţi locuitori ai aşezării li s-a permis iniţial să rămână, însă după aceea, au trebuit să-şi predea apartamentele în cel mai scurt timp şi să părăsească şi ei Vomperbergul întrucât, în iunie 1938, Aşezarea Graalului a fost declarată de SS Şcoală Regională Fortificată de Pregătire.

Între timp, Oskar Ernst Bernhardt a fost ţinut prizonier până după mijlocul lunii septembrie 1938, în închisoarea preventivă din Innsbruck şi interogat în permanenţă. După ce, în cele din urmă, a fost eliberat – deoarece interogatoriile nu duseseră la niciun rezultat utilizabil – el nu a fost totuşi cu adevărat un om „liber“: i s-a impus un domiciliu forţat, sub supravegherea regimului, însă în afara fostelor graniţe austriece.

Vedere asupra „aşezării de jos“; în partea din dreapta, „casa de oaspeţi“ (Şcoala).Sub presiunea acestui ordin, în ziua în care a fost eliberat din închisoare, la 20 septembrie 1938, Oskar Ernst Bernhardt a pornit la drum, împreună cu familia sa (Maria Bernhadt cu fiica, Irmingard şi fiul, Alex) de la Innsbruck la Dresda şi, în continuare, spre Görlitz (pe râul Neiße). O cunoştinţă a familiei i-a oferit la început adăpost la ferma sa din apropierea acestui oraş. Oskar Ernst Bernhardt şi familia lui au rămas aici până în martie 1939, după care s-au mutat – „cu aprobare“ – la Oberkipsdorf, în casa de vacanţă din această staţiune climaterică a unui prieten de familie.

Nu doar impresiile şi experienţele tuturor întâmplărilor dureroase din lunile din urmă şi-au făcut simţite efectele, ci şi supravegherea permanentă din partea gestapoului au constituit o presiune: Oskar Ernst Bernhardt a fost mereu interogat cu scopul de a găsi motive pentru internarea sa într-un lagăr de concentrare.

Cu atât mai uimitor – da, chiar demn de admiraţie – este faptul că el a găsit totuşi forţa să se dedice revizuirii operei sale principale „În Lumina Adevărului“. Prin această atitudine a sa, declaraţia sa oficială – referitoare la activitatea sa – pe care o dăduse pe 22 octombrie 1939 în instrumentarea dosarului său judiciar, şi-a găsit încă o confirmare:

„Totul, chiar şi experienţa răului, este menit să poţi apoi îmbrăca opera propriei trăiri în cuvinte potrivite, în care am acţionat precum condeiul extrem de lumesc al Voinţei divine spre noi revelaţii ale necesarei cunoaşteri.“

În anii de exil din Oberkipsdorf şi până la moartea sa, acolo, pe 6 decembrie 1941, Abd-ru-shin şi-a prelucrat „Mesajul Graalului“, versiune care stă şi astăzi la baza tuturor ediţiilor operei sale principale, şi în care şi-a ordonat cele 168 de conferinţe, pe trei volume.

O performanţă care – ţinând cont de condiţiile sale de viaţă de atunci – capătă o dimensiune greu de imaginat. Irmingard Bernhardt l-a ajutat în această lucrare cu sârguinţă şi deosebită grijă.

Versiunea operei sale principale, astfel rezultată, a fost desemnată de Abd-ru-shin ca obligatorie pentru toate viitoarele ediţii ale mesajului Graalului „În Lumina Adevărului“.

Evoluţii pline de speranţă

Retrospectiva cu ocazia comemorării morţii lui Abd-ru-shin, la 6 decembrie 1941 – mergând pe firul evenimentelor de atunci din biografia sa şi a evoluţiilor generale istorice contemporane – oferă o privire asupra opresiunilor care s-au aşezat în calea lucrării lui Abd-ru-shin şi care i-au împovărat ultimii săi ani pământeşti.

Iar intervalul scurt din viaţa sa, cuprins în deceniul dintre 1928 şi 1938, capătă o importanţă şi mai semnificativă: aceşti zece ani pot fi consideraţi ca, poate, cei mai plini de speranţă, sau, cel puţin – din punct de vedere al evoluţiilor exterioare – ca cei mai paşnici ani ai lucrării sale pământene.

Căci pe perioada acestor zece ani, Abd-ru-shin şi oamenii care trăiau împreună cu el au structurat şi construit, sub conducerea sa, „Aşezarea Graalului“ din Vomperberg, în liniile fundamentale. Pas cu pas, ea urma să ofere un model de viaţă cuprinzător, exemplar în sensul operei „În Lumina Adevărului“ – fără ca aceasta să se limiteze, în niciun caz, doar la formele exterioare.

Bineînţeles că acest progres activ şi, prin el, evoluţia aşezării Graalului din Vomperberg nu au rămas ascunse celor din jur – nici nu exista vreun motiv pentru aceasta. Dimpotrivă, Oskar Ernst Bernhardt, familia sa şi ceilalţi locuitori ai aşezării au căutat şi întreţinut contacte şi legături personale cu vecinătatea predominant rurală din Vomperberg. Aceasta, ca şi comunitatea sătească Vomp şi chiar şi orăşelul de pe valea Innului, Schwaz, erau conştienţi – şi încă cu recunoştinţă – de ceea ce întreprindeau „pe munte“ cei aproximativ 100 de oameni de sub conducerea lui Abd-ru-shin, care locuiau permanent în colonia Vomperberg.

Aşa că nu este de mirare că, în ediţia sa din 5 noiembrie 1932, în ziarul „Neueste Zeitung“ care apărea pe atunci la Innsbruck a fost publicat un reportaj detaliat cu titlul „O vizită la Vomperberg“ (iniţialele autorului „j-z-r“). Iată următorul extras din acesta:

Vederea asupra aşa-numitei „aşezări de sus“, la mijloc, clădirea administraţiei.„Aşezarea lui Abdruschin din Vomperberg se extinde tot mai mult. În timp ce prin împrejurimi practic nu se mai construieşte nimic, activităţile de construcţii de pe Vomperberg sunt deosebit de intense. În aceşti ani au fost ridicate aşa-numite case tip, care au fost de curând date în folosinţă. (…) La început, discipolii au locuit în fermele din împrejurimi; după ce s-a dovedit că nu mai exista loc îndeajuns, Abdruschin s-a hotărât să construiască mai multe clădiri. (…) O binecuvântare şi pentru meşteşugarii din Schwaz, majorităţii acestora acordându-li-se contracte în egală măsură. (…) Se poartă negocieri şi pentru un teren, deoarece se doreşte să se înfiinţeze un cimitir. Aşezarea s-a dezvoltat considerabil, înfiinţându-se chiar şi un grup de pompieri. (…)

Convorbire cu Abdruschin: Abdruschin este un bărbat trecut de cincizeci de ani, modest, în permanenţă curat şi bine îmbrăcat, cu o fire amabilă, veselă şi plină de viaţă. (…) Chiar de la începutul convorbirii noastre a ieşit în evidenţă caracterul şi felul lui de a fi. (…) Ideea sa (n.red.: despre cum trebuie ajutată omenirea) diferă puternic de toate celelalte idei. El spune că nu întruchipează nicio sectă, nicio lojă masonică şi cu atât mai puţin anticreştinismul, după cum a adăugat el râzând, ci că Mişcarea este ceva total de sine stătător şi nu are de-a face cu nimic altceva. Dimpotrivă, sectarismul nici nu intră în discuţie şi este respins. Învăţătura se bazează pe legile logicii. Lumea noastră şi Legile naturii sunt o replică necesară a Voinţei născute din Voinţa divină. – „Politica şi partidele?“ – „Nu au astăzi niciun sens: până la urmă, totul evoluează altfel decât gândesc oamenii!“ Asta anticipează el şi doreşte să o dovedească în învăţătura sa, nu bazându-se pe profeţii, ci în conformitate cu legile spiritului. – „Aşadar, totuşi, o religie?“ – „Nu aşa cum s-ar putea crede“, spune el şi face o pauză. … „Acela care se străduieşte să cerceteze legile vieţii, ajunge în mod obligatoriu la Dumnezeu, la Putere sau cum se doreşte să i se spună, iar această cunoaştere îl obligă să cadă în genunchi, fie că vrea, fie că nu vrea.“ El nu combate biserica, aşa cum este acuzat de anumite cercuri. El ţine cont de convingerile fiecărui om, tinde însă spre o religie ca bun comun al omenirii, pe căile firescului absolut, din care exclude însă orice dogmă. Arhetipul unui om liber este cel după care se călăuzeşte. (…) Cu puţin timp în urmă, conducătorul Mişcării, Abdruschin, a susţinut prelegeri interesante în faţa unui cerc de invitaţi, care au avut loc în clădirea din lemn ridicată în acest scop…“

Cea de-a doua Sală de Închinare, construită în 1932 cu clopotniţa ridicată ulterior (1945)Acea „clădire din lemn“ despre care vorbeşte reportajul din ziar, era nou-nouţă, ceea ce înseamnă că fusese ridicată şi inaugurată chiar în anul 1932. Ea fusese precedată – într-un alt loc al aşezării, cu câţiva ani înainte (1929) – de o simplă baracă din lemn. Şi aceasta servise drept încăpere pentru rugăciunile de duminică sau pentru prelegerile pe care Abd-ru- shin le susţinea în faţa unui cerc de auditori invitaţi. Tot aici serveau zilnic masa locuitorii aşezării, căci posibilităţile de spaţiu oferite de casa de ţară a lui Oskar Ernst Bernhardt nu mai erau demult suficiente.

Fără îndoială că această utilizare multiplă a barăcii reprezenta doar o soluţie de urgenţă şi provizorie – mai ales în privinţa rugăciunilor din zilele de sărbătoare. Erau conştienţi pe deplin de această problemă. Totuşi – independent de situaţia dată – această abordare a fost susţinută şi de una dintre caracteristicile principale ale „Mesajului Graalului“ al lui Abd-ru-shin: orientarea interioară, spirituală înspre Creator, precum şi mulţumirea pe care i-o datorăm Lui nu ar trebui să constituie elementul principal numai – şi mai ales – în timpul orelor de rugăciune. Mai curând, trebuie să pătrundă viaţa în întregimea sa şi să i se confere orientarea determinantă spiritual. Servirea meselor în bucuria vrednică şi cu inimile pline de mulţumire, privită din acest punct de vedere, nu se afla în nicio contradicţie deranjantă cu „hrănirea“ spirituală din timpul rugăciunilor şi al prelegerilor, care se ţineau în aceeaşi încăpere.

Mai ales la început, calul făcea parte din peisajul zilnic al aşezării Graalului, iar după 1945 caii Haflinger din propria crescătorie (Asociaţia Haflinger) au devenit ajutoare de neînlocuit în agricultură.Totuşi, bineînţeles că pentru dezvoltarea aşezării a reprezentat un progres însemnat şi demn de salutat atunci când, în 1932, la marginea de est a platoului Vomperberg, s-a putut ridica şi inaugura o hală mai mare – „clădirea din lemn“ de care se vorbea în articolul citat mai sus. Această construcţie din lemn servea acum exclusiv pentru Orele de Închinare şi Sărbătorile Graalului. Ea oferea spaţiu pentru până la 400 de participanţi.

Un model de viaţă

Viaţa de zi cu zi din aşezarea Graalului era marcată pentru locuitorii săi de un model neimpus, dar care acţiona de la sine: ideea unei coexistenţe paşnice care îşi trăgea impulsurile dintr-un mare întreg dătător de ţel şi care reprezenta pentru fiecare în parte o sarcină personală. Prin mâna lui Abd-ru-shin acest tablou şi-a dezvăluit eficacitatea practic în toate domeniile vieţii.

Mai întâi a fost agricultura (inclusiv grădinăritul) şi legate de aceasta, creşterea vitelor, silvicultura şi întreţinerea păşunilor, ale căror produse alimentau în esenţă colonia. În plus şi pe lângă acestea, diversele ateliere (tâmplărie, dulgherie, fierărie, mecanică, electrotehnică) se ocupau de întreţinerea clădirilor, de autovehicule, de instalaţii şi aparatură. Locuitorii coloniei au colaborat chiar şi pentru înfiinţarea propriei echipe de pompieri, care putea interveni să dea ajutor şi în vecinătatea aşezării.

Mai mult decât atât exista şi o şcoală autorizată pentru băieţi şi fete. În spiritul Mesajului Graalului, şcoala lucra în scopul înzestrării indispensabile copiilor (inclusiv din punct de vedere intelectual) pentru necesităţile traiului cotidian, însă se avea grijă ca programa şcolară să asigure şi un raport echilibrat între suflet, corp şi intelect.

Agricultura reprezenta fundamentul în cadrul „modelului de viaţă Vomperberg“ – i se oferea un devotament corespunzător.Acest concept a fost sprijinit şi s-a obţinut racordarea sa la viaţa reală prin faptul că, curând, inspiraţi tot de Mesajul Graalului, în colonie s-au stabilit artişti sau au vizitat-o pentru perioade mai îndelungate: pictori, scriitori, cântăreţi, compozitori, poeţi … Concertele, lecturile şi expoziţiile au început curând să facă parte din „programul“ artistic multilateral al aşezării. Veneau şi oameni de ştiinţă din cele mai diverse ramuri, locuiau o perioadă în colonie, făceau schimb de cunoştinţe şi/sau ţineau prelegeri. O viaţă culturală activă şi complexă – cu influenţe deosebite în regiune – a devenit un element de îmbogăţire şi înviorare a cotidianului aşezării.

Şi în privinţa dotărilor pentru sănătate, alimentaţie şi vindecare s-a gândi şi a muncit mult, s-au luat în considerare noi căi care, parţial, au fost şi transpuse în practică. Spre exemplu, sub numele „Yaspis“ a fost dezvoltat un concept holistic de alimentaţie şi sănătate. La acesta a lucrat, furnizând idei şi indicaţii, Maria Bernhardt (ea era vindecătoare şi „bioenergeticiană“), ea incluzând şi efectele vindecătoare ale culorilor şi pietrelor şi, în special, cele ale plantelor medicinale.

Volumul de muncă pentru Oskar Ernst Bernhardt însuşi era de o dimensiune impresionantă, chiar dacă, pe parcurs, se formau tot mai multe ajutoare în domeniul economic şi tehnico-administrativ. Nu era vorba numai despre sarcinile reale, care apăreau în cotidianul coloniei şi la care el se lupta să găsească mereu cele mai bune soluţii tehnice şi practice (la cel mai nou nivel de dezvoltare) şi să le includă în evoluţiile de perspectivă. Astfel, noua „casă de oaspeţi“ cu câteva etaje a coloniei, iar, mai târziu, clădirea administrativă, au fost construite în conformitate cu cele mai moderne posibilităţi tehnice antiseismice ale acelui timp. A fost instalat şi un lift de marfă – din moment ce de-abia în anii din urmă a fost construită şi consolidată strada „Bernhardt“ care ducea spre aşezare – pe care se făceau direct transporturile mari din vale în colonie, cum a fost, de exemplu, rezervorul voluminos al centralei pe păcură (pe atunci, senzaţional de modernă) pentru încălzirea casei de oaspeţi.

La sănătate şi prin intermediul nutriţiei, ca una din precondiţiile acesteia, urma să contribuie un concept unitar corespunzător, care a purtat numele (înregistrat) „Yaspis“: din acest program făceau parte, printre altele, şi „Fulgii de vitalitate Yaspis“Însă mult mai mult decât rezolvarea solicitărilor „lumeşti“ cotidiene, pe Oskar Ernst Bernhardt îl preocupa completarea operei sale principale „În Lumina Adevărului – Mesajul Graalului“. Dacă în anul 1928, pe când era încă la Tutzing, „Noul Mesaj al Graalului“ a fost publicat la „Editura Filelor Graalului („Verlag der Gralsblätter“) – Oskar Ernst Bernhardt“, în anul 1929, Abd-ru-shin şi-a transferat editura sa la editura „Chemarea“ (Verlags GmbH „Der Ruf“), cu sediul la München. Aici a apărut, în anul 1931, „În Lumina Adevărului – Mesajul Graalului de Abdruschin“, în aşa-numita „ediţie mare“ (cu 91 de prelegeri, fără a fi încă împărţite pe volume) şi deja în 1932/33, aceeaşi editură a publicat traducerile în engleză, cehă şi franceză ale ediţiei germane.

Apropierea dezastrului

Însă, odată cu evoluţiile politice ale acelor ani, în domeniul de activitate al lui Abd-ru-shin de pe Vomperberg au început să pătrundă dinafară şi să se facă resimţite deranjant tot mai multe disonanţe. Un nou reportaj din „Neueste Zeitung“ /Innsbruck (din 1 aprilie 1933) despre „Aşezarea Graalului de pe Vomperberg, a lui Abd-ru-shin“ conţinea pasaje din care nu era greu de desluşit că circulau şi unele obiecţii împotriva acestei aşezări, a întemeietorului ei şi a locuitorilor acesteia:

„… Pe Vomperberg nu există secrete, comunitatea Graalului nu este vreo sectă cu secrete, nimeni nu forţează voinţa aderenţilor, ceea ce doreşte învăţătura lui Abd-ru-shin este scris şi dezvăluit deschis.“

În acelaşi articol este citată o informare clarificatoare a lui Abd-ru-shin ca răspuns la întrebarea dacă el ar fi un vizionar sau dacă el creează bazându-se pe izvoare din afară.

„Nu sunt vreun vizionar în sensul cunoscut, însă nici nu creez bazându-mă pe izvoare din afară. Nu am nevoie nici de una nici de cealaltă. Nici nu împrumut din vreo parte, aşa cum îşi imaginează unii. (…) Eu creez singur şi nu compilez! Cine nu se mulţumeşte cu asta nici nu o va înţelege, chiar dacă aş dori eu să explic mai mult. Eu vreau ca vorbele să fie verificate şi să fie însuşite atât cât este cu putinţă; căci fără propria convingere a fiecăruia în parte nu au nicio valoare pentru acesta. Convingerea nu trebuie, însă, să fie datorată mesagerului vorbelor, ci trebuie să provină din acordul interior cu cele spuse!“

Oskar Ernst Bernhardt însuşi şi diverşi călători din rândul cunoştinţelor sale au contribuit cu suveniruri aduse din călătoriile lor (printre altele, din Orientul Îndepărtat, Africa, America de Nord) pentru îmbogăţirea educaţiei din şcoală cu materiale ilustrative din alte „ţări ale Domnului“. Existau mai multe săli de expoziţie de acest fel.Între timp, în perioada 1933-1936, naţional-socialismul s-a stabilit definitiv ca putere conducătoare politică şi legislativă în Germania. Prin aşa-numite „acţiuni de curăţare“ această putere i-a eliminat cu rigurozitate pe toţi cei care i se împotriveau sau care nu doreau să li se alăture – şi mai sus-menţionata editură Verlags GmbH „Der Ruf“ din München a căzut victimă unor asemenea acţiuni, iar Mesajul Graalului „În Lumina Adevărului“ al lui Abd-ru-shin a fost declarat „carte interzisă“.

Pentru Abd-ru-shin era previzibil ce efecte avea să aducă după sine o asemenea evoluţie cu privire la „Aşezarea Graalului“ întemeiată de el: un pericol grav la adresa existenţei sale şi, mai ales, un pericol la adresa conţinutului idealurilor şi ţelurilor de viaţă reprezentate de aceasta. Ce durere i-a provocat lui Abd-ru-shin însuşi această evoluţie, nu poate fi de înţeles nici pe departe de noi, cei din ziua de astăzi.

Moartea lui Abd-ru-shin, la 6 decembrie 1941, a fost iniţial o despărţire lipsită de speranţă.

O înmormântare târzie

Întrucât nu a fost vizată de dispoziţiile riguroase ale puterii statale contra soţului său, în mai 1942, Maria Bernhardt a putut să se mute din Kipsdorf, împreună cu familia sa, în Bavaria Superioară (Westerbuchberg am Chiemsee).

De acolo s-a străduit – imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial – încă din mai 1945, să se mute împreună cu familia sa în Aşezarea Graalului de pe Vomperberg. Deja în luna iulie a acelui an, ea a primit din partea administraţiei locale Schwaz asigurarea că i se va înapoia proprietatea, „cu aprobarea Aliaţilor“ şi cu acordul regimului militar francez al „zonei austriece“.

Astfel – după ani de suferinţe nesfârşite şi mari opresiuni – în septembrie 1945, Maria Bernhardt s-a mutat împreună cu familia ei înapoi în Aşezarea Graalului de pe Vomperberg. Şi încă în decembrie 1945 acolo a avut loc, din nou, o „Sărbătoare a Graalului“, în sensul Mesajului Graalului al lui Abd-ru-shin. Cu această ocazie, Maria Bernhardt a declarat că va continua opera soţului său, în spiritul acestuia.

La preluarea sicriului, în octombrie 1949, din cimitirul din Bischofswerda, a fost ridicat, în Aşezarea Graalului, un cavou în formă de piramidăPatru ani mai târziu s-a îndeplinit şi o altă dorinţă a Mariei Bernhardt: ea – şi familia ei – considerau deosebit de important ca rămăşiţele pământeşti ale soţului ei să fie strămutate de la cimitirul din Bischofswerda la Vomperberg, în Tirol. Totuşi, această dorinţă nu a fost atât de uşor de îndeplinit, pentru că acum, după sfârşitul războiului, Bischofswerda aparţinea de „zona sovietică“ din Germania de Est – şi de aceea era practic „inaccesibilă“ unor proiecte provenite din „vest“. Totuşi, au primit ajutor din partea unui întreprinzător care locuia pe atunci în „zona sovietică“ a Germaniei, îi cunoscuse personal pe Maria şi Oskar Ernst Bernhardt şi se apropiase foarte mult de Mesajul Graalului. Mulţumită intervenţiei sale motivate asupra aparatului de stat est-german şi a autorităţilor trupelor de ocupaţie sovietice, în august 1949, a devenit în sfârşit posibil transferul sicriului de la Bischofwerda în Austria, la „Aşezarea Graalului“ de pe Vomperberg.

Acolo, pe 7 octombrie 1949, nu departe de casa familiei Bernhadt, a fost îngropat sicriul într-un cavou în formă de piramidă.

„În Lumina Adevărului – Mesajul Graalului“ de Abd-ru-shin: cele 168 de prelegeri au fost ordonate în trei volumeDrept izvor de nouă cunoaştere şi, prin aceasta, de nouă forţă pentru înălţarea spirituală, Abd-ru-shin a lăsat în urma sa moştenire Mesajul Graalului „În Lumina Adevărului“.

» Acasă » La comemorarea a 70 de ani de la moartea lui Abd-ru-shin