» Imagine asupra lumii » Banii - Binecuvântare sau blestem?

Banii

O serie de Paul Schmitt

Unii îi au, alţii nu – prăpastia dintre bogaţi şi săraci

devine tot mai mare

BANII – Binecuvântare sau blestem?

„Pariem că banii aduc totuşi fericirea!“

Aşa suna cu mult timp în urmă sloganul publicitar al unei case de economii. Aşadar am mers la ghişeu pentru a paria contra acestui slogan şi era amuzant să privesc figura surprinsă a angajaţilor, care nu au mai întâlnit o persoană care să înţeleagă  literalmente sensul unui slogan publicitar.

Niciun pariu nu ar fi fost mai uşor de câştigat, deoarece de exemplu se poate spune despre un bogătaş care tocmai a fost diagnosticat cu o boală grea, căruia nu-i merge bine în căsnicie, care este posedat de sporirea bogăției sale, care în ciuda averii sale nu mai e mulţumit de nimic şi simte doar un gol interior – deci se poate spune despre acesta că e fericit?

Cu siguranţă că nu! şi totuşi mulţi oameni pot fi incluşi în această categorie! –

Fenomenul ambivalent numit bani

Banii au multe laturi diferite. La o primă vedere şi  în utilizarea zilnică obişnuită una cât se poate de plăcută: ei reprezintă un mijloc multilateral, universal de achitare a bunurilor şi serviciilor de orice fel. Oferă posibilitatea de a beneficia aproape complet de activităţi de producţie şi prestări servicii, de a solicita altor persoane servicii pe care nu le putem face singuri şi multe altele.

Putem merge la teatru, la concert, la expoziţie. Putem călători, ne putem cumpăra orice mijloc de transport, cărţi şi orice alte mijloace media.

“În privinţa banilor plecăm de pe băncile şcolii chiar şi în ziua de astăzi neiniţiaţi, precum nişte analfabeţi!

Hans Kühn

Nevoile umane de bază precum hrana, băutura, locuinţa şi somnul pot fi de asemenea soluţionate cu ajutorul banilor.

Nici casa sau apartamentul nu mai trebuie să ni le construim singuri. Împrumutăm pur şi simplu surplusul de bani ai altor agenţi economici, plătim astfel construcţia unei locuinţe şi restituim treptat suma împrumutată; sau închiriem pe o perioadă de timp o locuinţă deja existentă, devenind astfel foarte flexibili. Astfel am putea continua cu înşiruirea numeroaselor avantaje ale banului! Fără îndoială că banul, privit din această perspectivă, reprezintă un lucru nemaipomenit!

Prăpastia dintre săraci şi bogaţi

Totuşi există şi o altă latură a banilor, şi anume una extrem de neplăcută: pur si simplu împărţirea banilor nu este corectă; prăpastia dintre săraci şi bogaţi a atins în ziua de azi o dimensiune inimaginabilă şi ia amploare pe zi ce trece! Să lăsăm nişte cifre să vorbească de la sine: Dacă se împarte în 2 părţi egale întregul capital¹ existent în Germania, despre care  se poate spune că este o ţară înstărită, o jumătate se află în posesia a puţin peste trei procente din populaţie, iar cealaltă jumătate se împarte la restul de aproape 97% de locuitori². Reprezintă astfel germanii “oaia neagră” a lumii din punct de vedere al corectitudinii de împărţire a banilor? În niciun caz, ba chiar dimpotrivă! La o comparație internațională ei stau chiar foarte bine din acest punct de vedere!

La fel cum nu prea se acordă atenţie la importanţa şi rolul fundaţiei atunci când se face evaluarea calităţii de utilizare şi locuit a unei case, la fel se procedează şi în cazul clădirilor noastre economice legate de domeniul monetar şi valutar. Existenţa oricărei economii este la fel de periclitată în caz de instabilitate a sectorului monetar şi valutar, întocmai ca şi o clădire normală care are o fundaţie instabilă. Sursa: Helmut Creutz

Dacă extindem analiza la nivel global diferenţele devin mult mai evidente. Cetăţeanul cel mai bogat de pe planetă la ora actuală, mexicanul Carlos Slim, care datorită tranzacţiilor pline de succes cu acţiuni a reuşit să-l depăşească la 1 iulie 2007 pe cel care a ocupat ani la rând locul întâi, şi anume pe Bill Gates, are o avere actuală de aproximativ 68 miliarde de dolari³. Astfel, el ca persoană separată se află cu averea sa peste produsul intern brut (PIB) al celor mai sărace 47 de ţări ale lumii, cu milioane de locuitori. Aproape 1000 de persoane sunt miliardari în dolari şi posedă inimaginabila sumă de 3,5 trilioane de dolari⁵, care corespunde unei valori de 51 de ori mai mare decât cumulul PIB-ului celor mai sărace 47 de state.

“Dacă oamenii ar înţelege cum funcţionează sistemul nostru monetar, am avea – chiar mâine – o revoluţie!”

Henry Ford

Ridicăm din umeri când vine vorba despre asemenea sume, lucru lesne de înţeles, deoarece nu există cineva care să-şi poată imagina ceva aproximativ când aude asemenea sume astronomice. De exemplu o persoană cu un venit lunar de 20.000 euro se întâmplă destul de des să fie expusă la sentimente de invidie sau la presiunea de a-şi justifica averea. Însă dacă cineva are de exemplu un venit lunar de 20 sau 200 milioane de euro acesta este mai degrabă admirat, deşi acesta este de 1000, respectiv 10.000 de ori mai mare decât venitul altor oameni. Astfel el obţine şi mijloacele corespunzătoare de utilizare pozitivă dar şi, ceea ce este mai des întâlnit, de abuz. Motivul pentru această admiraţie este pur şi simplu acela că noi nu avem capacitatea de a înţelege asemenea cifre. Totuşi trebuie să ne străduim pentru a înţelege aceste cifre, deoarece aceste sume există şi trebuie supuse treptat unei împărţiri mai corecte, pentru a evita tensiunile sociale la nivel naţional sau internaţional şi sărăcia în creştere. Pentru aceasta trebuie informați cât mai mulţi oameni, care nu mai sunt dispuşi să tolereze aceste neajunsuri pe termen lung, după cum spunea şi constructorul american de maşini Henry Ford (1863-1947): “Dacă oamenii ar înţelege cum funcţionează sistemul nostru monetar, am avea – chiar mâine – o revoluţie!”

Deci să ne imaginăm pur şi simplu un miliard de dolari ca fiind suma veniturilor nete medii lunare a circa 680.000 de persoane din gospodăriile germane⁶. Acesta corespunde unui număr mai mare decât toţi locuitorii oraşului Frankfurt/Main, sau numărul total de locuitori din Graz, Linz, Salzburg şi Klagenfurt împreună, sau numărul de locuitori ai celor mai mari trei oraşe ale Elveţiei: Zurich, Geneva şi Basel la un loc.

Să trecem mai departe: un locuitor din Luxemburg beneficia în 2005 de un venit mediu de 80.000 de dolari (care bineînţeles nu erau împărţiţi uniform), adică de 750 de ori mai mult decât venitul pe cap de locuitor din Burundi, care trebuia să se descurce cu incredibila sumă de 107 dolari⁷ pe an – sau mai bine zis să nu se descurce! Deoarece nici în Burundi venitul nu este distribuit egal, puţini bogaţi înfrumuseţează şi aici statisticile; aceasta însemnând concret că majoritatea cetăţenilor de aici nu au nici măcar 8 dolari pe lună pentru a trăi!

Astfel am ajuns la realitatea că împărţirea extrem de neuniformă a banilor a luat forme nu doar neplăcute şi nedrepte, ci de-a dreptul scandaloase. Astfel mor zilnic de foame aproximativ 100.000 de oameni, adică circa un om pe secundă! La fiecare 5 secunde un copil sub 10 ani moare de foame!

Dacă se împarte întregul capital existent în Germania, despre care se poate spune că este o ţară înstărită, în 2 părţi egale, o parte se află în posesia a puţin peste trei procente din populaţie, iar cealaltă parte se împarte la restul de aproape 97% de locuitori. Acest lucru exemplifică prăpastia tot mai mare dintre săraci şi bogaţi.

Acest lucru nu se întâmplă deoarece nu ar exista hrană pentru ei, ci pentru că pur şi simplu nu au bani să o plătească!*

Blestemul banului

Astfel doar şi numai datorită inegalităţii distribuţiei banilor mulţi oameni ajung să vorbească despre “blestemul banului”. Această opinie este întărită  de alte probleme ale sistemului financiar, de exemplu veritabila înrobire a milioane de oameni care îşi investesc cea mai mare parte din energia lor vitală pentru sporirea averii şi devin de multe ori orbi la nevoile sociale ale semenilor lor. Nu degeaba zicea chiar Iisus din Nazaret: “Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în împărăţia lui Dumnezeu". Acestor sclavi în interior le stau faţă în faţă o armată mult mai mare de sclavi în exterior, care din cauza lipsei de capital au devenit dependenţi şi au trebuit să-şi ofere singurul lor bun economic, forţa de muncă, la un preţ nedemn pentru un om, din cauza nereuşitelor din domeniul financiar!

Foamete şi lux în lume: lipsurile de nedescris şi foametea din lumea a treia sunt condiţionate în mare parte de un sistem monetar greşit.

O altă mare problemă există la nivelul structurii sistemului monetar: pe cât de simplă este utilizarea zilnică a banilor, pe atât de complicată devine în toate formele sale din sistemul bancar, sistemul bursier şi alte modalităţi de plasament. Totuşi problematica de tip „lăcustă” a fondurilor de acţiuni, în primul rând unele societăţi de participaţii şi fonduri speculative rău-famate, a atras atenţia multor pături ale societăţii, deoarece a fost popularizată prin mass-media. Prin aceasta se sugerează problema actuală, conform căreia societăţi de investiţii cu un capital puternic se năpustesc precum un roi de lăcuste asupra unor companii, sănătoase în sine, le absorb pur şi simplu iar profitul astfel obţinut, adesea la valori de peste 20 de procente pe an, îl varsă în buzunarele investitorilor lor, care sunt oricum înstăriţi, întărindu-le astfel posibilităţile de abuz. În urma lor rămân firme destabilizate, care trebuie să recurgă la disponibilizări în masă sau dizolvare.

Cu toate acestea bineînţeles că complexitatea sistemului îl împiedică aproape pe orice cetăţean de rând să se ocupe de domeniul sistemului monetar, chiar daca acest lucru ar fi extrem de necesar. De aceea scopul acestei serii din Lumea Graalului este să pătrundă pe înţelesul tuturor prin hăţişul de noţiuni complicate până la miezul simplu al întregii probleme!

Un alt aspect al cunoaşterii deficitare a problemei de către populaţie îl reprezintă printre altele şi îndatorarea excesivă a statului. În general o acceptăm ridicând din umeri ca pe un lucru care de fapt nu are nimic de a face cu noi. Totuşi această părere este eronată! Noi suntem statul! Sunt datoriile noastre! Concret, la ora actuală Germania are un grad incredibil de îndatorare de aproximativ 1,5 trilioane de euro, reprezentând 1.500.000 milioane euro! Fiecare cetăţean german, de la sugar până la pensionar, are astfel un grad de îndatorare de 18.200 euro⁹, iar doar pentru plata dobânzii aferente sunt percepute taxe şi impozite tot mai mari. Doar parţial, deoarece, pentru a evita tensiuni sociale ridicate, restul este reglementat „elegant” printr-o nouă îndatorare. Astfel creşte în Germania gradul de îndatorare, în funcţie de conjunctură şi situaţia veniturilor din impozite, momentan datorită unei situaţii conjuncturale favorabile „doar” cu 540 euro pe secundă!¹⁰. În urmă cu aproximativ 1 an şi jumătate această valoare se ridica la incredibila sumă de 2.300 euro!¹¹ Important de ştiut mai este şi faptul că politicienii înţeleg printr-un „buget echilibrat” faptul că la muntele de datorii vechi nu se adaugă în mod excepţional datorii noi. Dar totuşi nici măcar acest scop nu este aproape niciodată îndeplinit! Germania ar ajunge de exemplu cu adevărat fără datorii în 125 de ani, dacă lunar ar rambursa suma reală de 1 miliard de euro! Faptul că această rambursare ar mai înghiţi încă de trei sau patru ori pe atât sub formă de dobânzi, la început chiar de 7,5 ori¹², este amintit doar în treacăt. De aceea pentru moment nici nu poate fi vorba de o achitare, dimpotrivă datoriile cresc!

În Austria şi Elveţia gradul de îndatorare pe cap de locuitor este aproape identic cu cel din Germania. Acest lucru este pentru Elveţia o performanţă aparte, deoarece în această ţară iubitoare de pace francul există încă din 1852¹³, plus o economie funcţională de şi mai mult timp, în timp ce germanii s-au împovărat cu aceeaşi datorie după cel de-al doilea război mondial, începând din 1948, o dată cu introducerea mărcii germane.

În SUA situaţia este şi mai gravă: îndatorarea statului este de aproximativ 9 trilioane de dolari, gradul de îndatorare pe cap de locuitor de aproximativ 30.000 dolari, noua îndatorare zilnică 1,45 miliarde de dolari¹⁴, ceea ce corespunde într-o anumită măsură cheltuielilor zilnice  de înarmare a SUA! Problema este amplificată acolo şi de faptul că angajarea de credite personale de consum este foarte larg răspândită. Astfel nenumărate gospodării, în plus faţă de datoriile statului menţionate deja, se află într-un deficit şi mai mare. în ciuda acestui fapt această ţară cu cel mai mare grad de îndatorare de pe planetă este încă considerată ca fiind şi cea mai bogată.

Fericit datorită banilor?

Cine are un deficit cronic de bani, nu este de regulă invidiat, deoarece este nevoie de multă energie şi perseverenţă pentru a descoperi noi surse de bani chiar şi numai pentru ceea ce este strict necesar. În multe cazuri, în plus faţă de muncă se mai adaugă şi rugăminţi sau servituţi faţă de cei care dau banii.

Împărţirea inegală a averii în Germania: cele 50 de procente de gospodării din partea de jos deţin ceva mai puţin de 4 procente din capitalul net total. Doar la zecimea superioară îi revin aproape 47 de procente.

Totuşi chiar şi cine este bogat, nu este întotdeauna şi fericit! Mulţi oameni devin de-a dreptul sclavii înmulţirii banilor, cu mult peste necesarul real! Ei compară dobânzi, studiază evoluţia bursei, îşi încearcă norocul cu diverse forme de investiţii lucrative, dar riscante etc. Astfel ei îşi irosesc viaţa cu cifre abstracte, care cel târziu la trecerea în viaţa de dincolo nu îi va ajuta cu nimic, deoarece se ştie că nu putem lua cu noi niciun bănuţ. Dar ceea ce iau cu ei în totalitate în loc de aceasta este karma şi caracterul spiritual care s-a format cel mai probabil prin percepţia greşită asupra banilor, ca de exemplu zgârcenia, neîndurarea şi lăcomia, precum şi vina faţă de semenii noştri, cărora le-am adus astfel prejudicii şi nu în ultimul rând şansa ratată de a se dezvolta în continuare la nivel sufletesc-spiritual. Sau ne bucurăm atât ca individ, cât şi ca stat de puterea pe care ne-o oferă banii. Bineînţeles şi cu pericolul pe care îl poate implica exercitarea în scopuri greşite a acestei puteri şi care din păcate se manifestă de cele mai multe ori!

Sau se trăieşte, privit din afară, destul de regeşte din dobânzile plasamentelor, din câştigul rezultat din diferenţele de curs sau din dividendele acţiunilor, dar astfel se renunţă de fapt la orice activitate utilă, ceea ce duce inevitabil la uzură sufletească sau într-un caz mai fericit la o criză existenţială, care cere o cale de ieşire. Presa de scandal şi ziarele tabloide sunt pline de exemple cu membrii din „înalta societate”, care se implică în tot felul de scandaluri,  încearcă să evadeze din golul interior inconsolabil prin petreceri desfrânate, prin relaţii foarte dese sau prin refugiul în droguri.

Dacă nu vrem să ducem noţiunea de „fericire” la absurd, atunci deja prin aceasta avem dovada că banul nu aduce neapărat fericirea!

Bineînţeles că există şi contra-exemple, oameni care îşi folosesc averea cu responsabilitate şi în beneficiul celorlalţi; totuşi numărul acestora este foarte redus.

Aşa că nu trebuie să ne mire faptul că mulţi oameni raţionali vorbesc despre „blestemul banului” şi îşi doresc o distanţă faţă de această născocire ciudată, acest instrument de putere şi măsurare a valorii.

Alternative la bani

De aceea să analizăm dacă invenţia umană numită „bani” este într-adevăr necesară şi dacă trebuie clasificată mai degrabă ca fiind o binecuvântare sau un blestem, uitându-ne la alternativele banilor: acest lucru este foarte simplu, deoarece există doar două astfel de alternative: autoîntreţinerea sau barterul: „bun contra bun” sau „muncă contra muncă” – sau o combinaţie între cele două.

Autoîntreţinerea este cea mai simplă metodă de evitare a utilizării banului. Fiecare se îngrijeşte singur să-şi satisfacă necesităţile personale şi pe cele ale apropiaţilor lui. Apă ne luăm de la fântâna din apropiere, alimente din grădina, o căsuţă şi poate un grajd pentru animale pot fi construite chiar de noi înşine cu puţină îndemânare ş.a.m.d. Dar din aceste câteva exemple putem să ne dăm seama uşor de continuare: lucrurile devin repede complicate şi laborioase, şi în acest mod nici nu putem visa la realizarea prin forţe proprii a hârtiei sau sticlei, ca să nu mai vorbim de un frigider sau un televizor. În cazul autoîntreţinerii exclusive totul se rezumă inevitabil la un nivel inferior tehnic şi cultural. Convieţuirea oamenilor cu diferitele lor abilităţi face posibil ca ei să beneficieze cel puţin prin schimb (barter) de o gamă mai largă de bunuri şi servicii. Totuşi şi în acest caz ne lovim destul de repede de limitele, care pot fi prezentate foarte pe scurt, după cum urmează: căutarea partenerilor potriviţi pentru schimb, adesea prin schimb în lanţ, ar fi întotdeauna laborioasă, acordul asupra valorii şi astfel a numărului bunurilor respective de schimb dificil, transportul bunurilor pe distanţe lungi în vederea schimbului puţin rentabil etc. Urmarea ar fi o pierdere foarte mare de timp şi un efort ridicat care, mai ales în cazul bunurilor perisabile, ar conduce adesea la un eşec total. O societate bazată pe împărţirea sarcinilor, chiar şi doar aproximativ la nivelul celei cu care suntem obişnuiţi astăzi, ar fi în orice caz exclusă complet dacă s-ar baza doar pe barter.

Coeficientul lui Gini prezintă împărţirea capitalului în diferite ţări. Cu cât este mai mică valoarea cu atât este mai uniformă repartizarea, cu cât este mai mare valoarea, cu atât sunt mai mari nedreptăţile sociale.

Şi acum, despre bani! Faţă de metodele prezentate anterior el reprezintă un mijloc ideal pentru schimb, deoarece poate fi divizat după plac şi astfel este potrivit în calitate de „mijloc de transport al valorilor”. Singura condiţie: trebuie să fie recunoscut şi acceptat general. De aceea mai demult banii trebuiau confecţionaţi din metal nobil precum aurul sau argintul, sau cel puţin să fie acoperiţi de o cantitate corespunzătoare de aur. Dar acest lucru nu a putut fi menţinut în timp iar în final nici nu a mai fost necesar. Astăzi sunt suficiente în acest sens hârtia tipărită, bancnotele, şi monedele din metal obişnuit.

Bineînţeles că schimburile de astăzi au şi ele avantajele lor şi nu se poate obiecta nimic împotriva dorinţei pentru o viaţă mai bună. Totuşi ambele se bazează în forma lor actuală pe o structură care, ţinând cont de diversitatea lor, niciodată nu ar fi putut apărea fără posibilităţile oferite de bani! Din acest motiv sistemul monetar există deja de milenii în cadrul tuturor culturilor dezvoltate.

Astfel se poate răspunde foarte simplu şi clar la întrebarea dacă banii sunt o binecuvântare sau un blestem: ei sunt o invenţie bună şi binecuvântată, deoarece reduc la minim efortul necesar în procesele de schimb dintre oameni, indiferent dacă este vorba de bunuri sau servicii, şi le oferă astfel acestora mult timp pentru alte activităţi! De asemenea se evită alterarea a numeroase alimente, care nu s-ar preta întotdeauna la transportul necesar unui schimb. Dar ei stimulează mai ales diversitatea economică şi culturală a societăţii, care nu ar putea exista pe alte căi.

Natura aparent bivalentă a banului

Şi totuşi, după cum am exemplificat mai devreme, „blestemul” banului a devenit tot mai evident şi se pune astfel întrebarea dacă banul în sine nu are o natură bivalentă contradictorie, mai exact o latură bună şi una rea. Deci că inevitabil ar trebui să acceptăm o dată cu avantajul şi dezavantajul, adică latura negativă a banului? Deci utilizarea banilor aduce cu sine de-a lungul timpului toate fenomenele pe care le putem observa în trecut şi în prezent: sărăcirea celor slabi, exploatarea naturii şi a bogăţiilor solului, inflaţia şi supra-îndatorarea, „supraîncălzirea” şi în final prăbuşirea circuitelor şi sistemelor economice şi ecologice? Deoarece aceste fenomene neplăcute asociate cu utilizarea banilor au existat şi există tot mereu atât pe scară redusă cât şi pe scară largă, naţional şi internaţional, istoric şi actual, este uşor de înţeles de ce catastrofele economice, care se repetă cu regularitate, vor fi privite ca fiind inevitabile.  Noi judecăm de obicei în funcţie de experienţele noastre, în felul următor: „Întotdeauna a fost aşa, deci trebuie să  ne conformăm!”.

Dar oare nu tocmai această ciclicitate a crizelor reprezintă un indiciu serios asupra faptului că ceva în sistem nu funcţionează? Dar chiar aşa şi este!

La aceasta se adaugă faptul că noi, oamenii, ca fiinţe spirituale, acţionăm conform legilor naturii precum o lupă, care concentrează forţele care o pătrund şi astfel le întăreşte. Astfel avem noţiunea de „curente” şi de asemenea „curentul maselor”. În ceea ce priveşte banii am descoperit fără îndoială că ne plac cu mult peste normal; doar cu ajutorul lor ne putem cumpăra bunuri şi servicii după bunul nostru plac, putere, influenţă, bunăstare şi comoditate. Totuşi această ocupaţie extrem de puternică a milioane sau chiar miliarde de oamenii cu banii le-a conferit acestora, cu ajutorul „efectului de lupă”, o putere şi importanţă care întrece orice altceva. De aceea din perspectiva generală a oamenilor din ziua de azi se spune, din păcate, pe bună dreptate: „Banii conduc lumea”, nu omenia, nu virtuţile sau bineînţeles, în ultimă instanţă, nu Creatorul.

Când sistemul cedează

Dacă un sistem oarecare îşi dezvoltă o putere supradimensionată, atunci apare problema, că şi cea mai mică eroare a acestuia poate avea urmări pe scară largă. Dacă este vorba despre o eroare mare, de o imposibilitate conform legilor naturii care stă la baza sistemului monetar, atunci sunt programate inevitabil cele mai mari ravagii. Şi o astfel de bază împotriva naturii, un adevărat cancer într-un sistem monetar care ar fi putut fi sănătos, există într-adevăr încă din timpurile biblice şi până astăzi: dobânda şi dobânda dobânzii!

Totuşi această afirmaţie depreciativă va fi contrazisă hotărât de majoritatea oamenilor, deoarece dobânda se bucură în general de un renume nemaipomenit! Da, de cele mai multe ori aceasta este privită chiar ca un mare binefăcător; doar ne oferă evident un venit suplimentar, chiar dacă de cele mai multe ori modest, dar pentru care nu trebuie muncit. De aceea aproape oricine o priveşte prietenos şi binevoitor, şi nu bănuieşte că tocmai ea, doar ea este cel mai mare duşman al unui sistem economic sănătos, pe care îl va îngropa cu siguranţă. Ea produce, matematic previzibil deja în avans, prăbuşirile în faţa cărora stăm de obicei dezorientaţi.

Şi nu doar noi, ci chiar şi majoritatea experţilor în finanţe, autorităţile monetare cele mai înalte şi miniştrii de finanţe, ciudat că nu au recunoscut în mod evident cauza reală, deoarece altfel ar fi trebuit luate măsuri eficiente împotriva acestui lucru! Astfel şi măsurile de contracarare tot mai deznădăjduite din ziua de azi, ca de exemplu economisirea drastică, creşterea puternică a impozitelor şi încercarea de a declanşa o creştere economică tot mai mare, eşuează, deoarece ele trec pe lângă problema reală.

Cum şi de ce a apărut iniţial dobânda, de ce ea pare a fi indispensabilă şi ce consecinţe grave aduce cu sine puteţi citi în următorul număr al acestei serii din Lumea Graalului.

» Imagine asupra lumii » Banii - Binecuvântare sau blestem?